Romii din Dor Mărunt:”Trebuie să ascultăm şi muzică clasică, atinge sufletul”. Vioara lui Enescu, la căminul cultural
„N-aveţi o minge?”, întreabă băiatul cârlionţat din stânga Căminului Cultural din comuna Dor Mărunt şi-l umflă râsul. Are 11 ani, un metru şi un pic înălţime şi nu-şi găseşte locul în treningul din fâş bleumarin cu dungi albe. Cu câteva minute înainte de concert, a dat o fugă pe stadion şi s-a jucat cu căprioara primarului. Afară miroase a lemn ars, iar verzele unui vecin lucesc stivuite pe acoperişul şopronului.
Ziarul “Adevărul” a fost prezent miercuri seară la Căminul Cultural din satul Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, la ultima reprezentaţie a violonistului Gabriel Croitoru şi a pianistului Horia Mihail din turneul „Vioara lui George Enescu la sate”. Proiectul de popularizare a muzicii clasice în mediul rural, inițiat de Radio România Cultural și Asociația Accendo, a început pe 22 octombrie şi s-a încheiat aseară la Bucureşti, cu un concert de gală.
„O să-ncerc să nu cânt tare”. Violonistul Gabriel Croitoru îşi aşază vioara sub bărbie. E un Guarneri del Gesu, unul dintre cele mai renumite instrumente din lume; datează din 1731, i se mai spune şi „Catedrala” pentru sunetul său impunător şi i-a aparţinut compozitorului George Enescu. Croitoru e singurul violonist român care interpretează la această vioară. Înainte să-nceapă fiecare concert din turneul „Vioara lui George Enescu la sate”, verifică împreună cu pianistul Horia Mihail acustica sălii printr-o bătaie din palme. Cea de la Dor Mărunt e excelentă.
Acordurile nostalgice ale Baladei lui Ciprian Porumbescu vibrează în încăperea cu perdeluţe din tul violet. În sala căminului renovat chiar anul acesta, se organizează, de obicei, nunţi. E pentru prima oară când cei 40 de oameni din public ascultă aici un concert de muzică clasică. În afară de trei dintre ei, la Dor Mărunt, nimeni n-a auzit de George Enescu. Cu 7.000 de locuitori, Dor Mărunt e una dintre cele mai mari comune din judeţul Călăraşi, foarte aproape de oraş. E un loc în câmpie, nu foarte bogat, ude iarna drumurile se-nzăpezesc.
„Am aflat de la gară”
În rândul trei de lângă scenă, Cucuţa râde şi-şi dezveleşte dinţii laţi, foarte albi: „Am aflat de concert de la gară. Eram cu treabă pe-acolo şi m-am întâlnit cu domnul Gheorghe de la primărie. Mi-a zis să vin. Şi-am zis, hai, domnule, să vin!”. Domnul Gheorghe e liderul romilor din Dor Mărunt, salută cu „respectele locale” şi i-a invitat pe cetăţenii lui la concert, „fiindcă noi avem talent la muzica lăutărească, dar trebuie să ascultăm şi muzică clasică, ea atinge altceva, atinge sufletul”. Deşi e cu soţul – un bărbat cu urechile scoase din căciulă -, Cucuţa stă la patru scaune distanţă.
Pictorul cu batistă ciclam
Dintre cei cu hainele de câmp sau treninguri, iese în evidenţă un domn care are cravată cu note muzicale şi-o batista ciclam. E pictorul Corneliu Ratcu, care a venit tocmai din Călăraşi, împreună cu Marian Neagu, directorul Muzeului Dunării de Jos. „I-am ascultat în liceu pe Ion Voicu, pe Ştefan Ruha, pe tânărul Dan Grigore!”, explică mândru. Îi iubeşte pe preclasici şi pe Bruckner. Îi ştie pe Gabriel Croitoru şi pe Horia Mihail, „unii dintre cei mai buni muzicieni ai noştri”, şi-a mers să-i asculte chiar şi la Ateneu. „Să ştiţi că aici, aproape, nici la Călăraşi n-a mai fost un asemenea concert. În afară de Filarmonica din Râmnicu Vâlcea, care mai vine din când în când, nu prea vine nimeni. Şi mie cei de la Râmnicu Vâlcea nu-mi plac. Sunt mai puţin pregătiţi”.
De la Union City la Ogoru
Iubitor de muzică clasică e şi un fost inginer constructor, cu părul alb şi alură de cowboy. A trăit în America până în 1998, la Union City, în statul New Jersey. Când a ieşit la pensie, s-a întors la Ogoru, satul în care s-a născut şi unde şi-a făcut o casă – „singura cu etaj”: „Cred că am cheltuit şi 2.000 de dolari pe discuri în SUA. Am integrala Beethoven, Mozart şi am şi mult Schubert, care-mi place teribil”.
Rock, saxofon şi „muzică selectă”
Puştii din sală, între 5 şi 14 ani, au mai auzit muzică clasică „aşa, pe la televizor”. Totuşi, îşi doresc să facă muzică, aşa cum e Cătălin, din satul Dâlga: cântă, „mai ales rock”, la un saxofon cumpărat din Bucureşti. „Am venit singur, l-am sunat pe tata, i-am zis că întârzii după ore că mă duc la concert şi mi-a dat voie”, priveşte delicat, cu nişte ochi rotunzi de culoarea cărăbuşului. Mirela, tot din comunitatea de romi, cu un batic înflorat, îi însoţeşte pe cei cinci copii ai săi, „s-asculte şi ei muzică selectă”. „La şcoală le-au zis profesorii că e concert, au fost curioşi şi m-au bătut la cap. N-am scăpat de ei până nu i-am adus”.
Continuare pe Adevărul.ro
Foto – EDUARD ENEA, Adevărul