Trei albume românești și bune care n-au văzut FM-ul, analizate de Bogdan Șerban
Dupa 1998, cel mai bun an pentru muzica romanesca este cel ce tocmai s-a incheiat. In 2012, au aparut puzderie de trupe, artisti solo sau proiecte care au generat la fel de multe piese/single-uri/albume, au disparut (poate) la fel de multe, au aparut case de muzica noi, studiouri noi, festivaluri noi, cluburi noi in care se canta, orase noi care au locuri dedicate concertelor, etc.
In hatisul asta muzical, salasuiesc multe productii proaste, foarte multe mediocre, cateva bune/foarte bune si ceva raritati. Din ultimele categorii, exista niste albume ce n-au “pupat” inca difuzari, iar asta e trist, zic eu.
Silent Strike – Singularity
Pentru orice adept al muzicii electronice, albumele marca Silent Strike sunt obiect de cult. Pentru neinitiati, LP-ul Singularity ar putea fi doza incipienta de sintetizatoare combinate cu voci unice de la noi si de la ei din tara – Madam, Aimon, Dj Limun, Norzeatic, Aina, Regis Osmund, Monooka, Makunouchi Bento si Adrian Enescu. In plus, ascultand albumul, vei avea impresia ca ti-au inviat incitele acustice pe care le folosesti, fie ca e vorba de boxele telefonului mobil, PC-ului sau de cele ale sistemului HI-FI. Revenind la cei obisnuiti cu melanjul asta sonor intre muzica astrelor si chemarea strabunilor, ar trebui creat pentru Silent Stike a.k.a. Ioan Titu un nou gen muzical: electro-elegiac.
Nwanda – Balanta
Daca prin absurd, un ignorant absolut, ar intreba ce e ala hip-hop romanesc? Cum arata? Cum suna? Raspunsul portivit si imediat, fara a face istorie, ar fi: asculta Balanta. Nwanda, artistul are state vechi in zona asta – da cu subsemnatul din 1997 in proiecte ca Trilogia, ELITA sau BnW – debuteaza solo cu albumul Balanta sub umbrela FacemRecords si o face traditional: o gasca de colaboratori Deliric, DOC, Vlad Dobrescu, Brugner, Redstar, Jace Abstract, Grigo, K-lu, Carbon și Cedry2k, o productie moderna asigurata de SEZ, Dj CellBock, Tecko Starr, Raz-One, High Jet, Mr. Teaks, Sagace, Phossilah și Maidan, iar la toate astea se adauga lirica sincera si fara alunecari argotice inutile, menita sa-l izbaveasca de furiile interioare si pe autor si pe cel care-i va asculta slova.
Autumn Hotel – Autumn Hotel
Oriunde altundeva in lume, Autumn Hotel s-ar fi numit “super-grup”, avand in vedere ca este compus din nume notorii ale rock-ului local. Autumn Hotel s-a format la initiativa lui Nick Fagadar , cunoscut ca fiind voce si chitara in Luna Amara, lui i s-au alaturat Dominic Csergo de la Urma la tobe, Kovács András de la Kumm la clape, Oigan aka Eugen Nuțescu de la Kumm la chitara si Sorin Moraru de la Luna Amara la bass. Asa cum le spune si numele, muzica Autumn Hotel este extrem de vizuala, cinematografica pe alocuri, fiecare piesa creand in mintea celui ce asculta pelicula proprie – de vina fiind si lungimea medie de 5 minute a melodiilor si combinatia inspirata de progresiv rock cu pasaje de alternativ. Alt atu major este booklet-ul generos de 28 de pagini, care include și versurile pieselor alaturi de grafica semnată de Catrinel Săbăciag – toate astea transformand albumul fizic intr-un obiect de colectie.
Bogdan Serban este realizatorul emisiunilor GuerriLIVE si Logout@Radio Guerrilla
