The Mono Jacks: Nu avea rost să continuăm într-o trupă de mercenari
chesti@naru’ lui Bogdan Șerban
_____________________________________________________________________
The Mono Jacks: DT – Doru Trascau / FV – Florin Vasile / DC – Dorian Cazacu
_____________________________________________________________________
credit foto: Viviana Ball
1. De ce se termina o trupa cand se termina?
Si de ce e gata The Mono Jacks?
DT – O trupa se termina atunci cand totul devine mai important decat muza.
FV – Motivele sunt intotdeauna multe si foarte subiective. In cazul asta probabil uzura si nepotrivirea de caracter (personal, nu muzical!)
DC – In general, poate fi vorba de bani, orgolii, interese divergente sau pur si simplu uzura de a fi in aceeasi formatie: repetitii, concerte, drumuri lungi, ticuri si trasaturi ale personalitatii care devin enervante pentru cei din jur etc.
Pentru noi in particular, povestea e complicata: cred ca este prima criza majora a trupei, pe care nu am putut-o depasi. Singura solutie ar fi constat in a ne reinventa putin fiecare dintre noi (ca oameni, in primul rand; apoi, ca muzicieni). Initial a fost o decizie unilaterala, Doru nedorind sa continue in actuala stare de fapt. Stare de fapt care insemna directii muzicale mai mult sau mai putin divergente (in ceea ce ma priveste), prezenta lui Florin in doua trupe foarte active, dar mai ales relatiile interpersonale care se deteriorasera mult in ultima vreme.
Am fost de la bun inceput destul de legati de oamenii din formatie, nu avea rost sa continuam intr-o trupa de mercenari. Din acest motiv, am convenit sa nu mergem mai departe fara formula de baza. Pentru noi, it’s old news. Am discutat asta in aprilie-mai si am avut nevoie de aproape cinci luni pentru a ne face publice intentiile. Si pentru a ne impaca fiecare cu ideea.
2. Intr-o astfel de situatie, bagati in ecuatia deciziei familia, prietenii si fanii sau este un moment intim ce se transeaza intre tine si muzica ta?
DT – Familia si prietenii sunt o bucatarie separata; ne iubesc si ne sustin. Imi place insa cum ai spus-o tu asa ca o sa subliniez ca este un moment intim ce se traseaza intre mine si muzica mea.
FV – Ultima varianta.
DC – E un gest destul de egoist, trebuie sa recunosc. Fiecare se gandeste in primul rand la implicatiile de ordin personal.
3. Ce n-ati apucat sa faceti in anii astia?
DT – Sa stam mai mult impreuna.
FV – Sa vorbim mai mult
DC – Un album conceptual, un playlist mai lung, un concert la Sala Palatului, concerte in Barlad si Buzau si lista ar putea continua. Cu siguranta, ce n-am reusit sa facem este sa sudam relatiile dintre noi. Cred, totus,i ca am fi putut continua, fara sa fim familia ideala. Ca si in viata de zi cu zi, nu exista familii perfecte.
4. Va propun un exercitiu de imaginatie: nominalizati un artist care v-ar lua locul in trupa, iar The Mono Jacks si-ar putea continua povestea.
DT – Nu exista.
FV – Nu stiu.
DC – In privinta postului meu, nu-mi fac probleme, cred ca as putea fi usor de inlocuit 🙂 N-ar fi aceeasi chimie, asta e sigur 🙂
5. Care era cel mai rutinant gest/moment pe care il faceati/petreceati in trupa?
DT – Probabil montatul, demontatul si stransul instrumentelor.
FV – Nu cred ca rutina a apucat sa se instaleze. Din cauza circumstantelor, in cei 5 ani nu am avut o perioada mai mare de 2-3 luni in care sa facem lucrurile in acelasi fel/ritm.
DC – Acordarea chitarilor 🙂
6. Completati, va rog, propozitia: nu mai cred in…
DT – … in compromis.
FV – … in Mos Craciun. Nu am cum sa raspund la intrebare vis-a-vis de situatia de fata, pentru ca nu mi-a schimbat credinta in niciun principiu.
DC – Nu stiu daca experienta asta mi-a schimbat principiile. Probabil as fi mai pragmatic in eventualitatea unui nou proiect muzical.
credit foto: Viviana Ball
7. Care credeti ca este mostenirea pe care o lasa The Mono Jacks posteritatii?
DT – Ma multumesc cu gandul ca genereaza ceva emotie in prezent.
FV – Doua discuri, amintiri frumoase atat pentru noi cat si pentru cei care ne-au vazut.
DC – E mult zis posteritatii… Un lucru care ne defineste cert este energia fantastica de pe scena.
8. Pentru Doru si Dorian: ce urmeaza dupa AB4 si The Mono Jacks?
DT – Pentru mine urmeaza muzica. Multa muzica.
DC – Pentru mine, va fi o perioada de repaus, in care sa-mi evaluez optiunile pe plan muzical. Nu renunt la tobe, insa acum mi-e foarte greu sa incep ceva de la zero.
9. Care e piesa potrivita momentului astuia? Poate fi sau nu din repertoriul TMJ.
DT – Gandurile.
FV – Arcade Fire – Ready To Start
DC – Deftones – Xerces
10. Asta e momentul in care eu va multumesc voua pentru muzica si concertele voastre, iar voi, la randu-va, multumiti cu vreti, cui merita sau cui trebuie.
DT – Familiei, prietenilor, celor care ne-au cumparat discurile, sau au platit bilet la concert, tuturor celor care fredoneaza sau impart muzica noastra si cu altii, celor care au primit sa isi dechida inima pentru noi, celor care ne-au scris, celor care ne-asteapta si celor ce au avut urechi s-auda, va spunem MULTUMESC!
FV – Vreau sa multumesc lui Doru, Dorian, Alex, Grim, Hasan si Jah pentru tot ce am invatat impreuna si unii de la altii, pentru ca sunt toti oameni si muzicieni extraordinari. Ma consider norocos ca i-am intalnit si ca am facut lucruri frumoase impreuna.
DC – Uite un bun moment pentru a face o recapitulare. Le sunt recunoscator Simonei, familiei mele, baietilor din trupa, lui Alex Voicu, Alex Ispas, Irina Petrovici, Cristi Busuioc, Mani Gutau, Catalin Stefanescu, Radio Guerrilla, City FM, DJ Hefe, Hassan Nabulsi, Andrei Filip, baietilor de la Grimus, Robin Proca, Andrei Fantana, Vlad Fenesan si Barna Nemethi, Marian Crisan, Florin Chereji, Andi Moisescu, colegilor de serviciu, festivalurilor si cluburilor care ne-au invitat pe scena, fanilor prezenti la concertele noastre, celor care ne-au cumparat discurile si ne-au sustinut in acesti 5 ani.
Salut barladenii care au iesit in strada la protestele impotriva exploatarii gazelor de sist sau a exploatarii cu cianuri la Rosia Montana.
Va spunem ramas bun si incheiem cei cinci ani de activitate in cadrul unui eveniment aniversar pe 5 octombrie alaturi de Liar, Moebius si Calin Crisan. Detalii, aici