Tășuleasa Social sau despre cum a venit timpul să învățăm să dăm înapoi tot ce primim

Trebuie să recunosc. Am mai fost la acțiuni ale ONG-urilor, dar eu atâta libertate și discreție amestecată cu bun-simț n-am mai întâlnit la nimenea. Când mi-a propus Andrei Dăscălescu să merg la împăduriri cu Tășuleasa Social, în Şieu Măgheruş, judeţul Bistriţa Năsăud, am zis DA pe loc. Chit că timpul meu liber nu prea e timp liber și că în cele 2 zile aș fi făcut alte o mie de lucruri, în clipa în care m-am suit în trenul de plecare de la Tășuleasa spre București, mi-am dat seama că nu regretam o clipă că am ajuns acolo, ba chiar aș mai fi rămas vreo săptămână. Pentru oameni și pentru frumusețea locurilor. Recunosc că, în același timp, îmi era tare dor de ducă, de aer curat, de culorile toamnei.

Pe-un picior de plai. Foto – Mircea Restea

400 de copii și 8.000 de puieți

Nu am mai fost la plantat de copaci până în toamna asta, la Tășuleasa. M-am gândit că nu poate fi mai greu decât prășitul, avusese tata grijă, pe timpul liceului, să mă ducă și să mă învețe munca de jos: “cu asta o să te alegi dacă nu o să intri la facultate”, mă tot amenința el.

Primul pas. Alin și a lui portavoce ne informează pe toți unde se plantează. În față am o mulțime de copii – vreo 400 cred, de un entuziasm ce mă sperie și îmi amintește de adolescența mea, când, în fiecare toamnă, eram duși cu forța la practică: la cules de porumb, struguri sau mere. Aflu de la Elena Stancu, PR-istul voluntar de la Tășuleasa, că în satele ce ne-nconjoară au mai rămas doar bătrânii și nepoții lor – părinții acestora au plecat în masă să lucreze prin Italia ori prin Spania. Asta după ce au defrișat zone întregi de pădure. Sărăcia și lipsa locurilor de muncă e motivul principal.

Pasul 1. Alin dă strigarea. Foto – Mircea Restea

Toată lumea se apucă de plantat copăcei. Unii mânuiesc săpăligele, alții stau la rând cu puieții în mână. Eu am plantat 5 copăcei, dintre care doi singură, singurică. Se muncește câteva ore. Ușor, ușor, se duc din puterile copiilor, unii încep să se plângă de foame. Alin face un anunț de mare importanță, în curând, urmează masa. Așa că, până una-alta, hai să mai plantăm și ultima bucată. Spre locul prânzului, care e în vale, într-un loc frumos, ne amuzăm copios.

Un copil e pe vârful dealului, Alin strigă în portavoce la el: “Ai pierdut ceva? Da. Telefonul. L-am găsit noi, vino jos”. Un al doilea copil pe vârful dealului. “Și tu ți-ai pierdut telefonul? Nu, eu mi-am pierdut semnalul” 🙂

Când munca înnobilează omul, de mic. Foto – hurdis

Aflu că o parte dintre copii au venit singuri de la Vatra Dornei. “Noi suntem în clasa a VIII a. Ne-am dus la Primărie și am cerut un autobuz ca să putem veni aici. Venim că ne place ideea de a rămâne ceva după noi”, spun adolescenții.

De la București la Bistrița. Foto – Mircea Restea

Unii dintre puști sunt tocmai din București. Au venit cu trenul, organizat.

Nu știu când trece ziua de lucru, vine masa de prânz. Nu am mai stat până acum la așa o minunăție de coadă, acum regret că nu am urcat pe deal ca să fac poze. Se stă civilizat la rând și, deși ai impresia că nu o să ajungi niciodată la locul “faptei” și nici că mai apuci un cârnat din ăla de ne-a înnebunit din cauza mirosului de grătar, mă înșel. Ajung repede. Ajunge și mâncarea pentru toată lumea. După care urmează încă o rundă de plantat și se pleacă spre Tășuleasa.

Mamă, cum pot mirosi cârnații ăștia. Foto – Mircea Restea

Îi cunosc pe scriitorii Dan Lungu, Marius Chivu și Dan Coman. Și pe actriţa Ioana Crăciunescu. Văzusem recent filmul Ion și pentru că eram un pic în dubii dacă e ea sau nu, am întrebat-o în timp ce mergeam cu autobuzul de la împăduriri spre Tășuleasa. Se miră că încă o mai recunoaște lumea și acum, după 30 de ani.

După împădurire Maria Răducanu şi Pedro Negrescu, cu năstrușnicii de la Robin and the Backstabbers au cântat acolo, lângă copăceii proaspăt plantați.

Cântă mai încet, arde focul pentru tine  (furată de la Robin and the Backstabbers)

Focul de tabără, bomboana de pe tort

Cel puțin pentru mine a fost. Căci seara, s-a cântat din nou, în jurul unui foc mare și abia acum pot să ascult și eu Când te-am cunoscut Cristina, live. O dată cântată de băieții de la Robin & Co și apoi cântată de Maria. Toată lumea povestește până pică de oboseală. Unii mai devreme, ca mine, alții în zori de zi. Eu dorm la Tășuleasa cu voluntarii cei mari. Adică cu fetele. Natașa Andronic a fost prima pe care am cunoscut-o. E basarabeancă, a terminat facultatea de Arte și ar cam rămâne acolo.

Cui îi mai este frig? Foto – Mircea Restea

Paul, titrezul

De Paul Mureșan auzisem la Anim’est. El e cel care a făcut filmul animat UȘOR POATE ORICINE. E un băiat din Bistrița, care a terminat facultatea tot anul acesta, coleg fiind cu Natașa. Paul e unul dintre puținii angajați de aici. Știe o grămadă de lucruri, vorbește mult, e sociabil, te acaparează, ți-ar povesti despre Tășuleasa până la cer și înapoi.

“Am ajuns la Tășuleasa acum 7 ani“, îmi povestește el. “În liceu, aveam o colegă care avea un tricou cu Tășu. Când l-am văzut, am crezut că e o trupă rock. Când am venit aici, eram foarte timid. Da, am venit și n-am mai plecat decât la școală și înapoi. Vinerea seara, profesorul de Istoria Artei mă învoia mereu ca să pot prinde autobuzul de la Cluj până aici. În natură mă simt ca acasă.

 Marea răsplată e atunci când publicul răspunde la ce îi ceri. Cum se întâmplă la noi, vin mulți, unii fac și treabă și majoritatea revin. Asta e răsplata voluntariarului, de fapt”.

Paul: Prima dată am crezut că Tășu e o trupă rock. Foto – Hurdis

Paul recunoaște că a devenit dependent de oameni. Eu așa îl percep și el îmi dă dreptate. “Dependența asta, pentru mine se numește DOR. Cred că mi se face dor de modul în care gândesc oamenii. Pe locul ăsta pe care stăm noi acum, toți oamenii gândesc la fel, de aia merg lucrurile”. 

____________________________________________________

Să vi-i prezint și pe ceilalți voluntari cu care nu am apucat să discut, dar rămâne ca temă pentru mine – Natasa Andronic (despre care am zis câteva vorbe),  Iulia-Monica Brânză (Mona),  Roxana Suci, Stefan Andronic,  Iulian Gabor, Silviu Togorean. Și Ana, Ana Szekely, directorul executiv al Tăsuleasa Social, cea care m-a salvat de la o răceală nasoală, cu o aspirină minune. Mulțumesc, Ana!

Ca să fie bine

____________________________________________________

Alin. Alin Uhlmann-Uşeriu

Alin de care tot povestesc este Alin Uhlmann-Uşeriu. Este peste tot, unde întorci capul, dai de el. Nu știu când ajunge dintr-o parte în alta. Și mereu face câte ceva. Și mereu povestește câte ceva. Niciodată nu are de zis ceva cu ură, e clar că e genul de om care caută mereu soluții. Aflu că la începutul anilor ’90 a plecat prin Europa. Când a ajuns în Germania, s-a căsătorit. După care l-a pălit dorul. Păi ce să facă el printre străini când aici, în locul în care s-a născut, erau de făcut o mulțime de lucruri? Așa că s-a întors, deși poate mulți i-au zis că e nebun.

Alin e peste tot. Foto – Hurdis

Mie tot îmi vine să îi zic Alin din România lui Alin. Mi-a rămas mie în cap de la filmul de prezentare despre Tășuleasa făcut de Andrei Dăscălescu.

Alin e genul de om de care cu greu te desprinzi. Ce mi-a rămas în cap de la el a fost următorul lucru: “Ce facem noi aici nu se cheamă că dăm o mână de ajutor. Nici vorbă. Natura ne-a tot dat până acum, acum e timpul să îi dăm înapoi“. Cam da, are dreptate.

Hoțul

Să nu uit de hoțul de lemne. Căci el e cel care “păzește” Pădurea Pedagogică și e îmbrăcat cu hainele unui hoț adevărat prins de poliție. E cel mai mare dușman al locului, care le dă de furcă rău lui Alin și oamenilor din proiect.

Hoțul de lemne “păzește” Pădurea Pedagogică. Foto – Hurdis

Date oficiale

În jur de 8.000 de puieţi au fost plantaţi sâmbătă, 20 octombrie, în Şieu Măgheruş, judeţul Bistriţa Năsăud, de 400 de voluntari Tăşuleasa Social din Bistriţa, Dorna Candrenilor, Vatra Dornei, Bucureşti, Cluj. O mare parte dintre voluntari sunt copii şi tineri care au participat la un program de training desfăşurat de Tăşuleasa Social în Pădurea Pedagogică.

„Numărul mare de tineri care s-au înscris la împădurirea de astăzi ne arată că ei rămân foarte ataşaţi de noi şi că-şi doresc să se reîntoarcă. Cel mai important lucru este că, adesea, când vizităm oraşele lor natale descoperim că folosesc ce au învăţat la Tăşuleasa ca să facă, la rândul lor, propriile proiecte, fie că e vorba de curăţarea unor zone sau de plantarea unor puieţi. Pentu noi, este important ca tinerii care vin la Tăşuleasa să ştie de ce fac voluntariat, de ce trebuie să planteze puieţi şi să strângă gunoaie“, spune Alin, preşedintele Tăşuleasa Social.

E cineva care stă? Foto – Hurdis, COOPerativa Tradițională

Împădurirea din Şieu Măgheruş a fost susţinută de Coca-Cola HBC România şi de Don Lothrop, investitor american, mai explică Alin. Don e un personaj simpatic; se simte că e relaxat și ca n-are interese de a băga bani în acest proiect. E un american fascinat de România, care, dacă ar putea, la Tășuleasa s-ar muta.

American îndrăgostit de România

„Am venit aici în mai, după ce am fost de peste 60 de ori în România, şi am văzut că Tăşuleasa Social face ceva ce nici o organizaţie nu face – găseşte punctul comun prin care îi uneşte pe toţi românii. Punctul comun este locul în care mă aflu acum, cel mai frumos din Europa, dar şi dragostea oamenilor pentru pădure. Contribuţia mea nu e cu adevărat importantă, dar ceea ce am primit înapoi a fost extraordinar de încurajator. Ţara merge mai departe pentru că oamenii găsesc lucruri care îi unesc. Şi oferă timp şi energie ca acestea să meargă“, spune Don (Lothrop).

Hurdis n-a stat, a săpat și a plantat. Foto – COOPerativa Socială

„Pentru noi, Coca-Cola HBC România, comunităţile din zona Dornelor sunt foarte importante pentru că noi aici ne îmbuteliem apele minerale, iar importanţa protejării mediului şi comportamentul civic responsabil sunt parte a planului nostru de dezvoltare durabilă. Dacă în 2007 am mers împreună cu Tăşuleasa Social în 65 de licee adunând voluntari, iată că în 2012 voluntarii au venit singuri la această plantare, dovedind că strategia noastră de a crea nuclee de societate civilă responsabile începe să dea roade“, explică Laura Sgârcitu, coordonator Responsabilitate Socială la Coca-Cola HBC România.

Pfoa, abia acum înțeleg de ce toți acei copii veniți la împădurire și-au făcut treaba cu atâta ușurință, fără întrebări. Majoritatea dintre ei urmaseră un program de training în Pădurea Pedagogică. Aha!

Povestea Pădurii Pedagogică – „sala de clasă în aer liber“

 Cel mai important proiect al Tășuleasa Social este Pădurea Pedagogică, unde copiii învață multe lucruri frumoase și educative.

Pe-o gură de rai. Foto – Hurdis

Anul trecut, Tăşuleasa Social a construit în parteneriat cu Coca-Cola HBC România Pădurea Pedagogică, care se întinde pe o suprafaţă de trei hectare şi conţine 34 de elemente practice care îi ajută pe tineri să înţeleagă rolul apei curate în natură, relaţia apei cu oamenii şi pădurea, dar şi felul în care aceste trei elemente coexistă. Din vara anului trecut şi până acum, Pădurea Pedagogică a fost o „sală de clasă în aer liber“ pentru aproape 1.300 de copii şi tineri din Dorna Candrenilor, Vatra Dornei, Suceava, Bistriţa, Cluj, Bacău şi Bucureşti, dar şi din Germania, Turcia, Spania, Finlanda, Anglia, Franţa şi Olanda.

Pădurea Pedagogică urmăreşte un ciclu complex de educaţie: voluntarii mai vechi ai asociaţiei le vorbesc tinerilor despre rolul apei, despre diferitele specii de copaci, despre rolul fiecărui animal în natură şi despre relaţia tuturor acestor elemente cu omul. Tinerii învaţă în mijlocul naturii despre cultura organizaţională, respectarea regulilor şi respectul faţă de mediu, dar şi despre speciile de arbori din România, în special din zona montană, despre viaţa pădurii, despre apa potabilă şi reziduală, precum şi cea din mlaştini, lacuri şi pâraie. Voluntarii le vorbesc despre energiile alternative produse de vânt, apă şi soare, iar tinerii pot simţi pe pielea lor cât efort se depune pentru a produce energie. Copiii descoperă în Pădurea Pedagogică foloasele pe care natura ni le oferă zilnic şi înţeleg de ce e important ca noi, la rândul nostru, să dăm naturii ceva înapoi.

În pădure, noi, “copiii”. Foto – Hurdis

Evident, am fost și noi în pădure, în grup organizat. Ne-am simțit ca niște copii.

Cam ce zic scriitorii

„Revin la Tăşuleasa ca să nu uit: apropierea dintre oameni e un gest pedagogic. E suficient să pui o pădure în dreptul unui om: omul acela îşi va chema imediat prietenii s-o vadă pentru că altfel ar fi trist şi nefiresc să se mire de unul singur şi în pustiu“ – Dan Coman.

Marius Chivu & Dan Coman. Foto – Mircea Restea

„Pentru mine, Tăşuleasa Social este mai mult decât o poveste de succes, este aproape un basm în care fiecare poate trăi câteva zile. Implică mult copii şi tineri (voluntari) în mijlocul naturii, uniţi de prietenie şi de pasiunea de a întinde naturii o mână de ajutor. Sunt un prieten al Tăşulesei Social de trei ani, am văzut acest proiect crescând şi făcând lucruri tot mai frumoase, mai îndrăzneţe, mai importante, a devenit parte din viaţa mea şi din felul în care percep acum natura şi oamenii. Fără Tăşuleasa Social nu se mai poate!“ – Marius Chivu.

„Există câteva instituţii despre care cu greu îţi vine a crede că s-au născut în România. Printre ele se numără şi Tăşuleasa Social. E un proiect care îmbină subtil mizele ecologiste cu asistenţa socială şi cu educaţia în sens larg. Susţin Tăşuleasa Social pentru că este un SMURD ecologist, dar şi un laborator de schimbare a mentalităţilor“ – Dan Lungu.

Dan Lungu & Ilinca. foto – Mircea Restea

____________________________________________________________________

Tăşuleasa Social. 160.000 de puieţi plantaţi. 400.000 de voluntari

Asociaţia Tăşuleasa Social a fost înfiinţată în anul 2001, în judeţul Bistriţa-Năsăud, de câţiva oameni care şi-au dorit să schimbe mentalităţile celor din jur şi să demonstreze că tinerii sunt dornici să se implice în rezolvarea unor probleme sociale. Sediul a fost stabilit la poalele muntelui Tăşuleasa, lângă Pasul Tihuţa, acolo unde membrii asociaţiei, ajutaţi de câţiva voluntari, au construit un campus unde îi găzduiesc pe tineri. Chiar din primul an, Tăşuleasa Social a început să implice elevi de la liceele din zonă pe care i-a învăţat ce înseamnă să fii voluntar şi de ce e important să îţi pese. De-a lungul timpului, asociaţia a implicat în acţiunile sale tineri care se confruntau cu diverse probleme: copii din zone defavorizate social, persoane private de libertate sau surdo-muţi. Membrii Tăşuleasa Social şi-au propus să se apropie de voluntari, să îi încurajeze să îşi exprime propriile valori şi atitudini. Toţi tinerii care au participat la acţiunile asociaţiei au fost pregătiţi să desfăşoare pe cont propriu activităţi similare şi să facă, la rândul lor, alte campanii sociale.

Voluntarii-s peste tot. Foto – Mircea Restea

Una dintre acţiunile cu tradiţie ale asociaţiei este Camionul de Crăciun: timp de 9 ani, Tăşuleasa Social, împreună cu organizaţia germană Die Johanniter, a dăruit peste 100.000 de cadouri familiilor defavorizate social din judeţele Bistriţa-Năsăud, Bihor şi Mureş. Satele în care sunt împărţite cadourile sunt aşezate în zone muntoase, greu accesibile, pe care de obicei nu le vizitează nimeni. Timp de câteva zile, în preajma Crăciunului, membrii Tăşuleasa Social străbat aceste zone şi împart cadouri.

Încă din primii ani de la înfiinţare, Tăşuleasa Social a adus din Germania medicamente în valoare de peste 1.000.000 de euro pentru spitale, centre sociale şi aziluri de bătrâni şi a participat la renovarea şi dotarea a 10 şcoli rurale şi a mai multor grădiniţe. De asemenea, asociaţia a intervenit în cinci dintre inundaţiile mari din România: a vaccinat 650 de copii împotriva hepatitei şi a adus sinistraţilor lucruri de primă necesitate. După inundaţii, asociaţia s-a concentrat pe comunităţile locale şi i-a ajutat pe oamenii din zonă să conştientizeze care sunt cauzele acestei probleme: defrişările abuzive şi necontrolate. Aşa că, în următorii ani, Tăşuleasa Social a desfăşurat acţiuni de împădurire şi programe de educaţie ecologică în judeţele Bistriţa-Năsăud şi Suceava. Rezultatele uneia dintre campanii, derulată la nivel naţional, Verde 003, au însemnat, măsurate în cifre, 70 de tone de gunoi, 2.200 de voluntari şi 450 de kilometri de maluri de apă curăţate.

A fost odată ca niciodată

Până în prezent, Tăşuleasa Social a depăşit cifra de 160.000 de puieţi plantaţi, iar fiecare dintre aceşti puieţi este legat în mod direct de destinul unuia dintre voluntarii asociaţiei. O altă problemă pe care Tăşuleasa Social a încercat să o rezolve în ultimii ani este cea a deşeurilor aruncate în natură. După ce asociaţia a derulat zeci de acţiuni de ecologizare, a înţeles că e nevoie de un program de educaţie ecologică deoarece majoritatea zonelor rurale din România nu au un sistem de salubrizare bine pus la punct, iar localnicii aruncă gunoaiele în natură.

Paşaportul verde, programul iniţiat de asociaţie în 2010, a implicat peste 200 de tineri care au desfăşurat o campanie locală de informare şi le-au vorbit localnicilor din judeţele Suceava şi Bistriţa-Năsăud despre reciclare şi despre efectele catastrofale ale depozitării deşeurilor în natură. De asemenea, asociaţia a implementat în Poiana Negri un mecanism prin care i-a încurajat pe localnici să colecteze gunoaiele selectiv: în schimbul plasticului strâns, sătenii primesc un tichet prin care beneficiază de reducerea taxei de salubrizare. Până în prezent, aproape toţi localnicii din Poiana Negri, judeţul Suceava, şi Lunca Ilvei, judeţul Bistriţa-Năsăud, reciclează plasticul.

De-a lungul timpului, asociaţia Tăşuleasa Social, care s-a concentrat pe aspectul educativ al programelor sale şi a încercat să le imprime tinerilor modele, a strâns în jurul său mai mulţi lideri de opinie şi personalităţi din zona culturală. Cântăreaţa Ada Milea vine adeseori la Tăşuleasa, discută cu tinerii sau susţine concerte. Actorul Marcel Iureş a participat, alături de fiul său, la mai multe acţiuni de împădurire şi a discutat cu voluntarii Tăşuleasa despre mediu şi despre implicare socială. Violonistul Alexandru Tomescu a susţinut un concert la una dintre acţiunile de împădurire şi, adeseori, vizitează campusul asociaţiei. Fotograful Cosmin Bumbuţ a fotografiat majoritatea acţiunilor Tăşuleasa Social din ultimii ani, iar imaginile sale au fost expuse la una dintre acţiunile de împădurire. Expoziţia s-a numit Portrete pe stejari şi a putut fi vizitată şi la Sinagoga din Bistriţa. Dar acestea sunt doar câteva dintre personalităţile care au susţinut acţiunile asociaţiei. Campusul Tăşuleasa Social a mai fost vizitat de scriitorii Attila Bartis, Cecilia Ştefănescu, Dan Coman, Dan Lungu, Florin Iaru, Marin Mălaicu-Hondrari, Marius Chivu şi Mircea Cărtărescu, de caricaturistul Ion Barbu, realizatorul TV Cătălin Ştefănescu, jurnalistul Eugen Istodor, pianistul Horia Mihail, de formaţia Urma, dar şi de mulţi alţii care au ceva de spus şi care vor să lase ceva în urma lor.

Și-o mai fi și s-o mai povesti. Foto – Mircea Restea

Tot ce a făcut Tăşuleasa Social în cei 11 ani de activitate a fost posibil datorită celor 11.000 de voluntari care au participat la proiectele asociaţiei, dintre care 3.500 au venit în tabere în campus. Asociaţia a ajuns în mod direct la aproape 400.000 de oameni în cadrul proiectelor pe care le-a desfăşurat până în prezent.

Despre Coca-Cola HBC România

Este una dintre primele multinaţionale care au investit în România. Chiar din anul intrării pe piaţă, 1991, Sistemul Coca-Cola (alcătuit din Coca-Cola România şi Coca-Cola HBC România) a aplicat principiul parteneriatului social, arătându-şi disponibilitatea de a se implica în acţiuni menite să sprijine şi să impulsioneze dezvoltarea unei societăţi educate şi a unui mediu sănătos. Grupul Coca-Cola Hellenic, din care face parte Coca-Cola HBC România, a inclus în 2007 în strategia de afaceri conceptul de dezvoltare durabilă. Astfel, direcţiile principale de responsabilitate socială ale companiei sunt: perfecţionarea angajaţilor la locul de muncă, protejarea sănătăţii consumatorilor, conservarea şi ocrotirea resurselor de apă şi a climei, recuperarea şi reciclarea ambalajelor.

Să nu închei, totuși, fără să vă spun că trebuie să treceți măcar o dată pe la Tășuleasa Social.