Silvia Amancei & Bogdan Armanu | It was always in plain sight

Silvia Amancei & Bogdan Armanu | It was always in plain sight

“It was always in plain sight”
Silvia Amancei & Bogdan Armanu
26.06 – 24.09.2020
galeria Ivan

Suntem bucuroși să vă invităm vineri, 26 iunie, între orele 14 – 20, să vizitați „It was always in plain sight”, prima expoziție personală a duoului Silvia Amancei & Bogdan Armanu (SABA) la galeria Ivan. Expoziția programată să se deschidă inițial în aprilie a fost amânată în contextul pandemiei de COVID-19. Datorită contextului generat de pandemia COVID-19, vizita expoziției se va face în conformitate cu regulile stabilite prin Ordinul nr. 2.941/1.120/2020, emis de Ministerul Culturii și Ministerul Sănătății la data de 19 iunie 2020. Măsurile privitoare la galeriile de artă pot fi consultate la cap. I aici: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/226916

„It was always in plain sight” este un nou proiect site-specific care se desfășoară în spațiul galeriei în formatul unei intrigi cinematografice narate printr-o instalație multimedia de obiecte, picturi, desene și colaje, cadre multistratificate în locul imaginilor în mișcare. Scenariul este actat de două personaje jucate de artiștii înșiși în rolul unui cuplu din segmentul superior al clasei mijlocii, care se confruntă cu o posibilă scenă de crimă, fără victimă, într-o seară imprevizibilă: „Cei doi descoperă o pată de sânge pe podeaua din sufragerie. O crimă? Poate, dar nu este niciun cadavru, nu este niciun criminal. Sigur este doar o confuzie.” (SABA) Semnele violenței și agresiunii anonime le invadează spațiul domestic, iar în timp ce încearcă să le ignore, să le acopere sau să le curețe, cei doi sfârșesc prin a fi anihilați la rândul lor de calamitatea neidentificată, invizibilă.

Făcând apel la instrumentele estetice specifice cinematografiei thriller sau horror, artiștii intenționează să deconstruiască mecanismele ideologice ale Hollywoodului și orbirea socială a neoliberalismului, dezgropând o conversație mai adâncă despre configurația vieții contemporane și numeroasele sale amenințări sistemice „invizibile” sau ignorate. Pandemia de COVID-19 în desfășurare adaugă printr-o coincidență temporală un nou filtru de semnificație peste un proiect conceput anterior în scopul confruntării punctelor nevralgice ale societăților capitaliste din prezent, lipsei de putere a artei sau condiției nesigure a artistului/ei.

„Suntem martorii prezentului; suntem martorii coliziunii continue de fluxuri temporale și dorințe; suntem martorii violenței care izvorăște din fricțiunile inerente vieții. Cum să numim ceea ce se desfășoară în fața ochilor noștri? Capitalismul a devenit un cuvânt mult prea golit de sens; neoliberalismul poate descrie doar o fracțiune a mișcărilor politice, trecând cu vederea fascismul și naționalismul; Franco Berardi îl numește semiocapitalism, adică un capitalism fondat pe muncă imaterială și pe explozia sferei informaționale (Franco Berardi, Precarious Rhapsody. Semiocapitalism and the pathologies of the post-alfa generation, Minor Compositions, Londra, 2009, p. 108). Dar prin acest concept neglijăm realitatea sclavagismului și feudalismului prin care prea multe fabrici, mine și ferme sunt conduse.
Ficțiunea și arta ne permit să vedem lumea printr-o lentilă dublă. Prin imaginație, indivizii sunt capabili să se transfere în timpuri și lumi alternative, inventând utopii și variante de viitor (Pascal Gielen, “Autonomy via Heteronomy”, în open! Platform for Art, Culture & the Public Domain, 2013, p. 5). Desigur, aceasta este o abordare foarte optimistă și veselă. În cea mai mare parte a timpului nu poate fi însă întrevăzut niciun viitor dincolo de configurația vieții prescrise în interiorul logicii capitaliste, care este promovată drept cea mai puțin dăunătoare opțiune. Alternative precum comunismul sunt demonizate, iar politicile socialiste sunt considerate poveri și piedici. Cu toate acestea, când arta își folosește instrumentele critice pentru a expune acest prezent și pentru a propune un viitor alternativ, aceste reflecții sfârșesc ca bun de consum pe piață, criticalitatea lor fiind anulată prin filtre estetice sau academice.
Putem face mai mult decât să glumim pe seama strădaniei noastre futile și că continuăm să expunem violența prezentului între pereții galeriei? Nu știm dacă asta este mai degrabă dăunător decât util și am prefera să nu ne consolăm prin credința că acest haos poate fi schimbat prin artă.” (SABA)

„It was always in plain sight” face parte din proiectul în desfășurare „Unlovable Prospects. Scripts, Screenplays and Stories. SABA’s look on the Future”, care propune imaginarea unei pluralități de variante de viitor printr-o pluralitate de scenarii, narațiuni și intrigi dramatice, printre care și cele patru scenarii distopice privitoare la viitorul post-COVID, create de artiști în cadrul inițiativei „Artists Rooms” sprijinită de Fundația 9.

SABA – Silvia Amancei și Bogdan Armanu (n. 1991, Iași și Timișoara) sunt un cuplu artistic care lucrează împreună din 2012 în Iași. Absolvenți de arte vizuale în cadrul Universității de Arte din Iași – artă murală (Silvia) și pictură (Bogdan) – artiștii încearcă în practica lor să transgreseze formația artistică laolaltă cu limitele fizice și discursive ale obiectului (și a muncii înscrise în el), în cadrul conceptual al noilor medii. Practica lor artistică poate fi situată la granița dintre științe sociale și artă vizuală, cercetând metode și exemple prin care arta și mijloacele artistice pot fi instrumentalizate pentru a stimula capacitatea de a vedea dincolo de capitalism și de a crea un viitor (comun). Printre expozițiile lor personale recente se numără „If Then What After” (2019, Baden, AT), „What Past? What Future?” (2017, Linz, AT), „Depression, Uncertainty and other symptoms of Mortality” (2016, Lodz, Polonia), iar lucrările lor au fost arătate în numeroase expoziții de grup, printre care „Go, Stop, Stay” (2019, Debrecen, HU), „STRIKE GENTLY AWAY ____” (2019, Salzburg, AT), „Displacement and Togetherness” (2019, Bruxelles, BE), „Capital’s Time Machine” (2018, București), „Baywatch” (2018, Berlin, DE), „Alternative Facts” (2018, Stuttgart, DE), „Bienala Odessa” (2017, Odessa, Ucraina), pentru a menționa doar câteva. „It was always in plain sight” este cea de-a doua expoziție personală a lor în București, după „Return to Spaceship Earth” la Salonul de proiecte în 2017.

Expoziția poate fi vizitată până pe 24 septembrie, de miercuri până sâmbătă între 12-18, iar în restul săptămânii pe bază de programare. Datorită contextului generat de pandemia COVID-19, vizita galeriei se va face în conformitate cu regulile stabilite prin Ordinul de Ministru în vigoare la data vizitei.