#Relevantele2014. Aeon Blank – Dark waters, albumul negru – colorat
Disclaimer: acesta nu este un clasament, ci o enumerare a realizărilor tinerei industrii muzicale alternative românești. Enumerarea conține doar albume/LP-uri/long play-uri și nu suratele mai mici EP-uri/extended play-uri.
Două albume în patru ani este un raport corect de productivitate muzicală, asta în ciuda rateurilor de componența, adică Aeon Blank a schimbat atâtea formule încât, acum, band-ul pare compus din prietenii imagianri ai lui Emil Luca (leaderul trupei); asta, bănuiesc, dăunează live-urilor, dar muzica de/din studio n-are nicio vină.
Albumul Dark Waters este doza necesară pentru dependentul de dark wave și goth metal, dar este un degrade liric și sonor față de standardul genurilor enunțate – deloc deranjant, ba din contra, este ca și cum Edagar Alan Poe și-ar fi scris opera îndopându-se cu extasy, nu cu opium, probabil, intr-o asemenea situatie ar fi pantentat o nouă stilistică: negrul pozitiv .
Ca orice narcoman, cosumatorul de Aeon Blank își va dori să repete și să mărească doză, iar cele 12 piese de pe Dark Waters îi vor oferi o altă nuanță de „negru” de fiecare dată/cu fiecare (re)ascultare. Abuzul de Dark Waters nu are efecte adverse.
Bucata de pus în cap (culmea!): Lullaby
Bucata de rămas în cap: Hipster apocalypse