Pixels: Vizualul și sonorul sunt una și aceeași
chesti@naru’ lui Bogdan Șerban: Pixels
The Pixels vs Pixels?
Catalin Rulea (CR) – Acelasi spirit … o mai buna functionare a chimiei dintre oameni. Usor mai degajati si, in acelasi timp, mai dedicati muzicii pe care o facem.
Andreas Aron (AA) – Pixels ca s-a cam dus Britpop-ul.
Mai este valabila afirmatia: “Drumul de la ideea unei piese pana la conturarea ei finala este precum un labirint”? Comentati-o.
CR – Nu mai stiu cand am zis asta. Ideea este destul de simpla… Pixels nu sunt o trupa cu un refren memorabil si cateva versuri carlig, ca sa functioneze pe principiul o inregistrare pe doua microfoane si asta e. Astazi, incercam sa avem in spate si acest lucru, dar doar daca vine natural… Adica unele piese suna bine si la sala, suna bine si acustic, dar altele trebuie lucrate foarte mult in studio, patura de sunete fiind foarte importanta. Inca ne gandim daca vrem, in continuare, piese complexe sau sa simplificam.
AA – Este! Cod masina, fire incurcate, led-uri care palpaie si scurturi.
In ce fel e important – daca e important – numarul de membri/instumentisti intr-o trupa?
CR – Pentru Pixels s-a dovedit in timp ca e mai bine sa fim mai multi decat sa folosim samplerul. Asta in mare parte pentru desfasurarea trupei live. De cand suntem mai multi, ne simtim mai bine pe scena.
AA – Cifrele definesc natura, daca iei cifrele din orice sistem biologic si le reprezinti grafic o sa descoperi pattern-uri. La fel si in trupa.
Vizualul a coabitat cu muzica inca de la inceputurile Pixels-ului. Cum asa? Justificati-i existenta in prezent.
CR – Am mai spus-o in nenumarate randuri. Si fostii membri si actualii flirteaza cu artele vizuale si mai credem ca o formatie de muzica numita generic “pop” nu este numai despre muzica … este despre o intreaga identitate.
AA – In autismul nostru, vizualul si sonorul sunt una si aceeasi, ca spatiu-timp.
Completati, va rog, expresia: cel mai greu pentru o trupa este…
CR – …este sa gaseasca acea stea care face minuni si-i aduna pe cativa oameni deosebiti, ii face intelesi, ii face sa se inteleaga, devin o inspiratie pentru altii si fac lumea mai buna si mai fericita … muzica vine de la sine.
AA – Sa nu se piarda in detalii.
Fiecare dintre voi sa-si identifice si sa numeasca zona de confort muzical.
CR – In zona muzicii “pop” este adevarat ca trebuie sa te simti confortabil. Exista tot felul de muzici … muzica de aeroport (vezi Brian Eno), muzica de lift, muzica de mall, muzica de megaimage, muzica de radio mainstream, muzica de radio cool (vezi Radio Guerrilla), dar exista si o zona a muzicii care iti pune probleme, iti ridica intrebari si iti chinuie neuronii pentru ca trebuie sa gandesti. Am mai zis-o o data: muzica aceasta confortabila este ca un fast food. Zona de confort a trupei Pixels este acolo unde de la concert pleci nu doar cu un zambet ci si cu o intrebare. O sa dau cateva nume doar ca sa nu para ca am ocolit raspunsul: UNKLE, Archive, Sofa Surfers, Kasabian, Yonderboi, Massive Attack, Battles, Yeahsayer etc.
AA – Post-jazz / Downtempo
Muzica are nevoie de o scena pentru a se face auzita si pentru a i se disemina mesajul?
CR – Exist cateva variante … O scena, un film, un radio, o televiziune si chiar si ceva mai meschin: o reclama (vezi Weezer).
AA – DA
Care este cel mai bun live-act/performance muzical la care ati asistat?
CR – Sofa Surfers – La Delta Music Fest 2007 3.00 A.M.
AA – O batrana cantand pe patul de spital.
Unde o sa fie de gasit/vazut/cumparat muzica Pixels in continuare?
CR – Deocamdata, se cumpara in Club Control, partenerul nostru underground.
AA – Control Club / Pe net