Palatul Haller – una din cele mai pitoreşti şi mai dezolante ruine ale unei reşedinţe nobiliare
MONUMENTE UITATE
Palatul Haller din comuna Căşeiu, satul Coplean (situat la 7 km nord de Dej, pe drumul ce leagă Clujul de Baia Mare) este una din cele mai pitoreşti şi mai dezolante ruine ale unei reşedinţe nobiliare, cu atât mai mult cu cât palatul reprezintă un moment semnificativ în istoria artei şi arhitecturii din Transilvania. De altfel, în ciuda stării deplorabile în care se află clădirea, valoarea ei este vizibilă şi „cu ochiul liber”. Deşi acoperişul s-a prăbuşit, ducând cu el bolţile şi planşeele interioare, zidurile afişează încă sfidătoare spectaculoasele ancadramente roccoco executate de celebrul sculptor transilvănean Anton Schuchbauer.
Familia Haller de Hallerkő (sau Haller von Hallerstein) este una din ramurile unei vechi familii de patricieni din Nürnberg, familie menţionată în documente începând cu sfârşitul secolului XIII. În secolul XV Ruprecht Haller se stabileşte în Ungaria, iar din secolul XVI membrii ai familiei Haller încep să fie menţionaţi şi în Transilvania. În Sibiu există o casă Haller în Piaţa Mare, la nr. 10 (casă medievală cumpărată în 1537 de Petrus Haller de la Michael Altemberger şi modificată în stil renascentist) şi un bastion Haller (ridicat în 1552-1553, în timpul „primariatului” aceluiaşi Péter Haller).
În 1606, fiul lui Péter Haller, Gábor Haller, primeşte moştenire de la cumnatul său, István Bocskay (voievod al Transilvaniei şi rege al Ungariei între anii 1605-1606), domeniul de la Coplean „cu curte” (ceea ce implică existenţa, în acel moment, a unei reşedinţe nobiliare, cu funcţiunile conexe).
În contextul unei situaţii politice tulburi, ansamblul din Coplean fusese incendiat în 1601 de trupele generalului austriac Basta, astfel încât fiul lui Gábor Haller, Gÿorgy Haller I, intervine cel mai probabil în perioada imediat următoare pentru a repara ansamblul.
Un secol mai târziu, în 1729, un inventar de la Coplean menţionează: un palat din piatră de plan dreptunghiular (probabil renascentist), cu pridvor de lemn şi scară pe două laturi în centrul unei fortificaţii patrulatere, cu patru turnuri de colţ hexagonale. Fortificaţia era înconjurată cu un şanţ de apă, iar intrarea să făcea pe sub un turn de intrare cu clopote la partea superioară. La interior, de zidurile fortificaţiei erau lipite: o bucătărie cu brutărie, o spălătorie, grajduri, o remiză pentru 6 caleşti, o magazie. Turnurile, constând în parter şi etaj, erau folosite fie pentru depozitare, fie pentru locuire, iar accesul la etaj se făcea pe scări exterioare de lemn. În plus, toate locuinţele beneficiau de private.
Din inventar rezultă un ansamblu tipic renascentist, în care palatul modest (mai degrabă o curie) era aşezat în interiorul unei incinte fortificate, fiind în acest fel satisfăcute cele două cerinţe de bază ale vieţii nobiliare din acea perioadă: locuirea, asigurată de palat şi anexe, şi apărarea, asigurată de sistemul de fortificare. Ansambluri similare au supravieţuit până astăzi la Racoş, jud Braşov (ansamblul Sükösd-Bethlen), la Criş, jud. Mureş (ansamblul Bethlen) şi la Lăzarea, jud. Harghita (ansamblul Lázár).
Ansamblul renascentist de la Coplean este însă modificat substanţial în secolul al XVIII-lea. Lucrările de specialitate vehiculează anul 1725 ca an de început al lucrărilor de transformare a vechiului ansamblu în ansamblul baroc vizibil astăzi. Cu toate acestea, existenţa inventarului din 1729 arată că lucrările au început la o dată mai târzie.
continuarea, pe Monumente uitate