Hai la teatru Pădurea spânzuraților sau cât de mult ne mustră conștiința și de ce
Când veți fi dorit să stați de vorbă (în gând) cu propria voastră conștiință, luați o pauză de la toate cele și mergeți musai la Pădurea spânzuraților, în regia lui Radu Afrim, la Teatrul Naţional “I. L. Caragiale” Bucureşti. O să vă întâlniți cu ea, cu Doamna Conștiință, prin toate cotloanele sufletului, și cu cele două umbre ale acesteia, care s-agață cu sete de tot aerul din jurul ei. La prima vedere, ați putea spune că nu e conștiința voastră, e conștiința acestei nații, ce are una cu alta, și-apoi cum să sari de la primul război mondial la telefonul mobil de care ești dependent până la moarte?
Dar dacă ieșiți din sală spunându-vă că e doar o piesă de teatru, adaptată după un roman celebru și-atât, înseamnă că n-ați înțeles nimic din ce se întâmplă în viața noastră, a tuturor, și mai înseamnă că nația asta chiar își merită soarta.
Eram fan Marius Manole și Richard Bovnoczki, dar de azi sunt și fan Alexandru Potocean, pe care l-am văzut până acum doar în filme. Iar Radu Afrim rămâne în continuare, după mine, cel mai bun, încă nu-l poate egala nimeni. Plecăciuni!