Muzeul Copilăriei caută amintiri despre copilăria în perioada comunistă | Prima temă: cum sărbătoream 8 martie la școală

Muzeul Copilăriei caută amintiri despre copilăria în perioada comunistă | Prima temă: cum sărbătoream 8 martie la școală

În 2013, la inițiativa Ioanei Popescu, a fost lansat Muzeul virtual al copilăriei, un muzeu cu 7 săli de expoziție, pe care le putem vizita online oricând, acesta fiind deschis 24/24 de ore, în fiecare zi, pe http://childhoodmuseum360.eu/roMuzeul Copilăriei, așa cum a fost gândit de echipa de la Muzeul Țăranului, a fost realizat în urma unui proiect finanțat prin programul european Cultura.

Dar timpul trece, iar copiii cresc mai repede decât ne dăm seama, așa că amintirile se adună, iar noi, cercetători curioși din fire și fermecați de poveștile oamenilor, vrem să le consemnăm, pentru a nu le uita.

Așa că avem nevoie de ajutorul vostru, mai ales a celor care au copilărit înainte de 1989: vă propunem să ne împărtășiți amintirile și fotografiile voastre pe câteva subiecte de interes pentru noi.

Prima temă: Cum sărbătoream ziua de 8 martie la școală, în comunism. Cum ne găsim, noi, cei care vrem să aflăm cât mai multe despre copilăria voastră din perioada comunistă, și voi, cei care vreți să ne împrumutați și nouă amintirile voastre?

Muzeul Copilăriei, proiect din cadrul Observatorului vizual al MȚR vă propune, să ne întâlnim la povești pe 10 aprilie la muzeu, locul exact și ora vi le anunțăm din timp. Atunci puteți aduce fotografiile vechi ca să ascultăm pe viu poveștile voastre. Însă, până atunci, vă rugăm să ne trimiteți fotografiile scanate (și poveștile scrise, dacă nu aveți cum să ajungeți la întâlnirea din 10 aprilie) la observatorulantropologic@gmail.com

În cazul în care doriți să veniți personal la muzeu, pentru a scana noi fotografiile și pentru a ne împărtăși și povestea acestor fotografii, vă rugăm să ne scrieți înainte la aceeași adresă de mail, ca să ne putem sincroniza timpul.

Altfel, stați aproape, să curgă amintirile, poveștile și fotografiile!

Sursa foto: Ana, care ne spune și povestea din spatele fotografiei: “Cu câteva luni înainte de data fotografiei îmi rupsesem dintele din față. Când a facut poza, fotograful mi-a spus sa nu râd, că se vede urât dintele rupt. Iar eu, atunci, am zâmbit larg, pentru că voiam să vadă mama bine isprava mea)”.

| Despre Observatorul vizual MȚR

FB Muzeul Copilăriei