MARA: Acum îmi doresc să creez muzică mai mult decât să consum muzică
chesti@naru’ lui Bogdan Șerban
Daca n-ar fi fost muzica, cum crezi ca te-ai fi manifestat artistic?
Dupa muzica, cel mai aproape mi-a fost grafica. Imi e destul de usor sa fac portrete, iar cel mai recent este cel pe care l-am facut fiului meu. In copilarie, desenam mereu chipuri de femei, iar acum cativa ani, am recunoscut intr-o fotografie de-a mea trasaturile pe care le desemnam femeilor inchipuite in copilarie si nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc zambind ca am ajuns sa seman proiectiilor mele de atunci. Imi amintesc ca, in fiecare ora de fizica din liceu, imi era confiscat cate un desen, si, pana la urma, chiar mi s-a scazut nota la purtare din pricina asta. Daca n-ar fi fost muzica, ar fi putut fi arhitectura, arte plastice sau design, insa oricum nu vom sti niciodata asta.
Care crezi ca este azi rolul muzicii, in general, si care este scopul muzicii tale in special?
Astazi, muzica e un companion al fiecaruia dintre noi, mai mult ca altadata, cum tehnologia ne permite sa o accesam oriunde si oricand. Faptul ca poate fi consumata atat de usor, insa, a crescut gradul de uzura al muzicii noi, in raport direct cu nevoia de consum masiv si accelerat a publicului modern, asa ca, din ce in ce mai putin in muzica de azi se regasesc fascinatia si profunzimea de altadata.
O mare parte din educatia mea spirituala se datoreaza muzicii, piesele care m-au fascinat mi-au revelat emotii artistice pure si adevaruri profunde, iar artistii mei preferati m-au educat si mi-au fost modele la fel de mult ca si profesorii mei. Asadar, eu nu ma pot raporta la muzica pe care o fac altfel decat intr-o maniera devotionala, simt ca am datoria sa recreez foarte personal misterul si vraja pe care muzica altora mi le-au inspirat si sa le transmit mai departe, pentru a inspira pe altii la randul meu. Albumul meu, “In Love with Love”, vorbeste despre autocunoastere si redescoperirea iubirii ca realitate absoluta, iar sound-ul sau eclectic poarta semnatura sofisticatului producator Paul Ilea. Il puteti gasi la Carturesti si pe kultstudio.ro. Mi-am dorit ca piesele mele sa miste trupul, sa seduca mintea si sa bucure inima oricui le asculta, si in egala masura sa reziste probei timpului, asa ca astept feed-back de la cititorii vostri.
Sper ca oamenii sa devina mai selectivi, chiar mai pretentiosi cu muzica pe care aleg sa o asculte, caci muzica de zi cu zi ne programeaza subliminal mentalul, ne determina subconstient starea emotionala, si devine, pana la urma, coloana sonora a vietii noastre.
Ai prins perioada de efervescenta electronica din muzica romanesca de la sfarsitul anilor 90 si inceputul noului mileniu – Baba Novac, NSK, Blazzaj Nemos, etc. Ce era atunci si a disparut azi?
Intr-adevar, efervescenta este cel mai potrivit cuvant care sa defineasca acea perioada. Simt o mare mandrie amestecata cu modestie si nostalgie, ca am avut sansa sa ma aflu printre artistii care au scris istoria de inceput a muzicii electronice in Romania. Cred a fost, de fapt, o sincronizare a efervescentei varstei generatiei noastre, de cautari spirituale si creative, cu efervescenta intregului context transformator al pragului de mileniu. Simteam cu totii ca ne-am inrolat intr-o adevarata misiune artistica, hotarati sa schimbam lumea prin muzica.
Cred ca nu au disparut cu totul azi, dar acel simt al comunitatii noastre, acel idealism bine ancorat totusi in noua realitate, acea nevoie acuta de schimbare si de a sprijini evolutia lumii, acea angajare neconditionata cu care cream si ne organizam, cu certitudine s-au estompat.
De-a lungul timpului, ai colaborat cu foarte multi artisti/trupe/proiecte din diferite zone muzicale. Ar fi interesant de aflat cum te pozitionezi tu fata de genurile muzicale – descrie-le din perspectiva ta – si daca exista un gen/fel muzical in care nu te simti confortabila.
In legatura cu genurile muzicale, am ajuns la o concluzie destul de simpla: oricat de mult am incerca sa le definim cu exactitate, intre genurile muzicale de azi nu prea mai sunt granite clare, iar genurile clasice oricum fuzioneaza. Noile genuri muzicale incearca sa se descrie cu din ce in ce mai multe cuvinte, care nu sunt neaparat definitii de gen muzical, cat mai degraba denumiri sugestive din vocabularul comun.
Incercand sa incadrez, totusi, muzica mea intr-un gen consacrat, dupa Wikipedia, ar intra la categoria Nu-jazz, adica muzica ce combina elemente din jazz cu stiluri muzicale ca funk, soul, electro dance, si libera improvizatie. Mai sugestiv, dupa spusele unui critic, “Nu-jazz este pentru jazz-ul traditional, cum a fost punk-ul sau grunge-ul pentru rock”. Am observat insa, ca acest concept pare destul de greu de acceptat pe la noi, asa incat m-am decis sa dau muzicii mele o definitie mai simpla si mai clara: electro pop soul.
Nu vreau sa spun ce gen nu as aborda, caci, cine stie, s-ar putea sa ma razgandesc, dar cred ca daca artistii cu care lucrezi sunt genul tau, atunci orice gen muzical abordat impreuna cu ei poate fi confortabil.
Pentru ca background-ul tau academic este unul juridic, spune-mi daca exista egalitate de sanse intre barbati si femei in muzica romanesca alternativa sau underground? Tu te-ai simtit discriminata de-a lungul timpului?
Da, categoric. M-am simtit discriminata pozitiv, in sensul in care mi-a fost mult mai usor sa ma afirm in acest spatiu ca femeie, mai ales ca in underground, si in special in aria electro, era nevoie de voci feminine interesante. Chiar daca de-a lungul timpului m-am mai simtit discriminata si negativ, in sensul in care nu prea ma amuzau glumele colegilor mei barbati, tot in timp am invatat sa-mi simt feminitatea ca un privilegiu, si sa gust si umorul de alt gen.
Mai este valabila afirmatia facut de tine: “cred ca toata muzica pe care am auzit-o in fiecare zi a vietii mele m-a influentat intr-un fel sau altul” ? Exemplifica-mi.
Sunt, in continuare, de parere ca toti stimulii din jurul nostru isi lasa amprenta asupra noastra, cu atat mai mult stimulii muzicali, cu care intram in rezonanta fara sa vrem. Si eu, ca toata lumea, cred, ma trezesc fredonand vreun radio hit care nu-mi place neaparat, dar daca il auzi peste tot, iti intra in cap vrand-nevrand. Si chiar daca un procent destul de mare din muzica pe care o ascult pe la radiouri ma lasa rece sau chiar ma agaseaza, sunt tot timpul atenta si in asteptarea acelor fiori pe care-i simt atunci cand imi place mult o piesa sau doar o voce, un groove sau un beat. Daca mai demult nu eram prea atenta la detalii si percepeam muzica ca pe un tot, acum, dupa atata munca de studio (Kult Studio ), ascult o piesa ca un ceasornicar care verifica mecanismul unui ceas:)) Chiar daca perioada mea de acumulare propriu-zisa, cu Erykah Badu, Beady Belle, Zero 7, Micatone, Incognito, Propellerheads, Massive Attack, Tricky, Brand New Heavies, Transglobal Underground, Cinematic Orquestra, etc., etc., s-a incheiat cumva, pentru ca acum imi doresc sa creez muzica mai mult decat sa consum, sunt constienta ca fiecare emotie artistica pozitiva pe care o traiesc prin muzica celorlati, este alchimic incorporata in capacitatea mea de a face muzica de buna calitate. Si oricum, stau cu urechile ciulite la tot ce se intampla in muzica de azi, nu mi-ar placea deloc sa raman blocata in vreo epoca muzicala.
Stiu ca in copilarie ai facut un curs de chitara, te-ai putea urca singura pe scena, fara trupa, doar tu si muzica ta?
Been there, done that. In afara de show-rile scolare sau de liceu, si fara sa mai punem la socoteala concertele pe care le dadeam seara de seara pe holurile caminelor in facultate, am avut asemenea aparitii publice, in 97’- 98’, in Club A, Big Mamou si Clubul Sacalilor. In acea perioada A.G. Weinberger si trupa Black Cat Bone m-au invitat sa sustin momente solo, bineinteles acompaniata de chitara mea, in cadrul concertelor lor. Chitara mi-a tinut loc de trupa multa vreme, insa din clipa in care am fost invitata sa fac parte dintr-o trupa adevarata, am stiut ca nu ma voi mai intoarce la ea niciodata, scopul ei fusese atins.
Completeaza, te rog, propozitia: mi-am descoperit vocea, interior, atunci cand….
… am inceput sa cant intr-un cor de copii.
Ce urmeaza pentru Mara & Kult Studio Artists anul asta?
Urmeaza continuarea turneului de lansare a albumului meu in tara, foarte multe concerte in cluburile de live din Bucuresti, pe care le voi anunta cu sfintenie pe pagina mea de Facebook/MaraOfficial – si bineinteles, un Guerrilve la toamna
Lucram deja la piese noi, asa ca e foarte probabil ca, pana la sfarsitul anului, sa le lansam ca sigle-uri de pe viitorul material de album.
Vreau sa mai stiti ca, pentru fiecare concert, ne place sa adaptam programul si setul de live in functie de loc si de public, iar sound-ul pieselor este intr-un continuu up-date, pentru ca nu ne putem abtine de la inovatii:)), iar cel mai nou concept de show al meu, ElectroFairytales, este povestea albumului “In Love with Love” transpusa pe beat-uri club, deep house, electro, post dub, alaturi de Kult Studio Artistii mei de live – Paul Ilea (dj, electronics), Sasha Negara (clarinet, percussion) si Melak (percussion, fx).