Luiza Zan: Ca să mă detașez de muzică, va trebui să mor mai întâi
chesti@naru’ lui Bogdan Șerban: Luiza Zan
Enumera, re rog, genurile muzicale pe care le-ai incercat pana acum sau pe cele pe care le-ai reinterpretat.
Muzica populara, muzica clasica, jazz, funk, R&B,soul, neo-soul, bossa nova, muzica contemporana, muzica de camera, world music, rock.
Totul e muzica? Explica-mi.
Asta spuneam eu mai demult. Da, totul e muzica. Pentru ca fiecare lucru ce emite sunet poate fi tema de cantec, de la un tractor pe camp la un Harley, de la o femeie care vorbeste incet pana la o bocitoare. Dar cea mai frumoasa muzica din lume e linistea din ochii sufletului pereche atunci cand iti intalneste privirea.
Completeaza, te rog, propozitia: atunci cand vreau sa ma detasez de muzica…
… ma catar. Asta am spus-o doar ca sa completez propozitia ta. Dar adevarul gol golut este ca muzica este in mine, ca sa ma detasez de muzica, va trebui sa mor mai intai.
Exista vreun compromis pe care l-ai facut (sau doar crezi ca l-ai facut) pentru muzica?
Pai, exista un compromis pe care il fac pentru muzica de fiecare data cand merg la un concert si imi las copilul acasa, de fiecare data cand plec de langa barbatul meu ca sa ajung la un concert. Dar muzica imi este atat de necesara, incat fara ea as fi un monstru acasa. Timpul petrecut cu familia este ceea ce compromit pentru muzica. Dar as spune ca, in proportie egala, ecuatia se poate inversa foarte usor. Sunt chestiuni de inima, cum ar zice americanul. Familia si muzica. Nu le poti separa, in mintea mea.
Jazz-ul este pentru mase sau doar pentru elite?
Jazz-ul este pentru iubitorul de jazz. El poate fi din absolut orice zona socio-culturala. Ca sa poti percepe corect aceasta muzica, trebuie doar sa iti dedici timp pentru a asculta cat mai mult din genul asta. E un limbaj, daca tie iti vorbeste mai clar decat alt limbaj, atunci trebuie sa iti faci vocabularul cat mai consistent, ca sa intelegi cat mai multe “cuvinte”.
Exista un schimb/troc care se petrece intre un artist si publicul sau. La tine cum functioneaza, ce dai tu si ce primesti de la public?
Eu daruiesc totul. Sunt un om naiv, nu ma gandesc la ce as putea primi in schimb, pentru ca am atata nevoie sa daruiesc, incat nu am nevoie de aplauze ca sa ma duc linistita acasa dupa concert. Cateodata vad oamenii zambind la masa si stiu ca e ok, ca sunt ok. Si e suficient. Recent, cineva a cerut pe cineva de nevasta la un concert. Ea mi-a scris ca nu stia daca sa se uite la el sau la mine. Erau impreuna de multi ani. Dupa ce am citit mailul ei, mi-am dat seama ca sunt fix la fel de importanta ca orice alt om din sala, in timpul concertului. (mint, asta stiam eu mai demult, dar prinde bine sa o spun mai des, poate mai aude vreun cantaret increzut chestia asta si baga la gamalie).
Ce ai invatat de la Eva de cand s-a nascut? S-a schimbat muzica ta dupa aparitia ei pe lume?
S-au schimbat multe de cand e Eva langa mine. Totul e mai frumos. Nu stiu cum e cu muzica, spun unii ca e din ce in ce mai fain. Nu stiu decat ca am zilnic o multime de chestii pentru care multumesc lui Dumnezeu si, oricat de tare s-ar oftica unii, sunt fericita. Cant fericita, asta s-a schimbat de cand cu Eva si cu omul meu.
Numeste niste artisti, de la noi sau de oriunde, cu care n-ai lucrat, dar cu care ti-ar placea sa colaborezi.
Mi-ar placea sa cant cu Bilal, cu Alla Wardi, cu Zap Mama, cu Kurt Elling, cu Dianne Reeves, cu Jojo Mayer, cu Lars Danielsson, sunt o gramada. Si as dori ca, pe lumea cealalta, sa ma intalnesc si sa cant cu Miles Davis. Macar o data.
Care-ti va fi programul anul asta? Unde vei fi de gasit/ascultat/aplaudat in perioada urmatoare?
Anul acesta, voi fi la Garana, asta este o chestie sigura si pe care o astept cu nerabdare. Pana atunci, insa, va astept vineri la Green Hours 2, sambata la Palatul Copiillor unde lanseaza Byron ultimul album, duminica la Teatrul de Arta Bucuresti, unde cant cu Albert Tajti si Daniel Dumitrana plus un invitat special din USA, Dave Stamps la trombon. Apoi va astept pana la finele stagiunii Teatrului National Bucuresti la spectacolele Napasta in regia lui Radu Afrim, spectacol in care sunt protagonista.