„Izolare într-o serie de stări liminale”, o instalație performativă într-un spațiu – context pe care trebuie să-l înțelegi și să te raportezi la el apoi cum simți

„Izolare într-o serie de stări liminale”, o instalație performativă într-un spațiu – context pe care trebuie să-l înțelegi și să te raportezi la el apoi cum simți

În perioada 11-14 noiembrie, /SAC @ MALMAISON găzduiește, în fiecare seară, de la ora 18:00, un proiect aparte: „Izolare într-o serie de stări liminale” – o instalație performativă în sit real, cu extrase din texte de Egon Balas, Mircea Damian, Augustin Vișa, Corneliu Coposu.
Lucrarea colectivă propune un demers performativ, vizual și arhitectural, care conectează fragmente din istoria complexă a Malmaison cu situația corpului din prezent. Aflat într-o criză de redefinire a raportului său cu societatea, moștenirea istorică și pronosticurile incerte despre viitor, corpul performativ propus de artiști este ritualic și tranzitoriu, într-o oscilație instabilă între ceea ce a fost și ceea ce ar putea să fie. 

Alex Radu este producător, manager și antreprenor cultural, organizator de expoziții și inițiator de contexte pentru expoziții și discursuri artistice și curatoriale contemporane, fondator și director al /SAC – Spațiul de Artă Contemporană, editor de cărți de artă, cofondator și director al Editurii Vellant.
Cea mai recentă inițiativă a sa, /SAC @ MALMAISON (al doilea spațiu din București al /SAC după cel deschis în 2018, pe str. Berthelot, nr. 5), este un spațiu-context de coproducții, cercetări și practici colaborative și transdisciplinare în artele vizuale, performative și scenice. /SAC @ MALMAISON se află într-o comunitate-context – Atelierele Malmaison (o comunitate artistică ce include ateliere, spații expoziționale nonprofit, de proiecte și galerii) – recent fondată în clădirea Malmaison cu o istorie de aproape 2 secole, situată central, pe Calea Plevnei, 137C.
Spațiul de Artă Contemporană – /SAC – este o inițiativă independentă privată, un context-resursă dedicat necesităților actuale ale artiștilor și ale publicului pentru a stabili un dialog direct și formator prin intermediul expoziției, cercetării și promovării. 

„Izolare într-o serie de stări liminale” – concept, proces de creație, specific

Conceptul instalației performative s-a conturat treptat în lungi dialoguri între mine și Simona Diaconescu. Am început să vorbim despre o posibilă colaborare încă de acum doi ani, anul trecut ne gândeam deja la un posibil performance-conferință la /SAC Berthelot despre practicile și metodele coregrafice proprii. La începutul anului, însă, după ce am preluat acest spațiu din clădirea Malmaison, am început să explorăm împreună toate intersecțiile triple dintre preocupările noastre și acest spațiu-context cu bagajul său de temporalități relevante. Trebuie să spun că acesta este un mod de lucru specific pentru mine. Iar spațiul expozițional pe care îmi place să îl creez nu este un white cube, este mereu un spațiu-context, ce include dimensiunea de spațiu martor container de memorie. Este un context pe care trebuie să-l înțelegi și să te raportezi la el apoi cum simți.  

Astfel, rezumând, „Izolare într-o serie de stări liminale” urmărește, pe deoparte, conexiunea dintre tema izolării în temporalitățile din istoria clădirii Malmaison în care aceasta a funcționat ca un centru de detenție temporară – o experiență a stării de izolare temporară în care nu știi cât va dura ori ce se va întâmpla cu tine înăuntru sau după, nici cum va arăta lumea afară când vei ieși – și experiența (“embodied”) atât de puternică a izolării pe care am trăit-o cu toții în lockdown și ale cărei urme-schimbări în noi încă nu le înțelegem pe deplin. Iar pe de altă parte, demersul urmărește și experiența vizitatorilor într-o instalație performativă, moduri în care se poate construi transdisciplinar îmbinarea de prezență și reprezentare, cu materialități și imaterialități, creând diferite niveluri de prezență și co-prezență, temporalitate, durată, spațiu și experiență.

Revenind la proces, după conturarea conceptului, ne-am armonizat ideile asupra modurilor de lucru și de finanțare și viziunea asupra echipei de care aveam nevoie. I-am invitat să participe în demers pe Ramon Sadîc (artist plastic rezident in comunitatea artistică de la Malmaison), Justin Baroncea (arhitect), Maria Ghement (arhitectă), Vlaicu Golcea (compozitor), Mihai Burcea (istoric) și Bogdan Iancu (antropolog) și am stabilit să organizăm audiții pentru performeri în august, când  urma să avem confirmarea pentru finanțările necesare. În urma audițiilor s-au alăturat echipei Ioana Marchidan, Georgeta Corca, Andrei Bouariu, Simona Dabija și Maria Luiza Dimulescu.

Etape de lucru și provocări

Odată cu începutul cercetărilor istorice și apoi al repetițiilor și al întâlnirilor echipei de creație conceptul instalației performative „Izolare într-o serie de stări liminale” a intrat într-o nouă dimensiune de lucru, iar acesta se îmbogațeste-șlefuie-curatoriază încă în timp ce lucrăm, cu amprenta fiecăruia dintre noi.

Nu este prima producție de acest fel la care particip, dar este prima dată când îmi asum acest multiplu și complex rol de co-autor de concept curatorial, coproducător și gazdă pentru o producție bazată pe o dimensiune performativă, un demers dificil destul de diferit față de cel de a organiza expoziții și trebuie să spun că nu-mi imaginez cum ar fi fost posibil fără energia și profesionalismul extraordinare ale Simonei și ale echipei de colaboratori apropiați pe care a strans-o în jurul ei.  

Lista de provocări include, fără a se rezuma la acestea: dificultățile de a obține finanțările, comunicarea în echipa largă cu orare diferite și aglomerate, punerea în acord a viziunilor în detalii, dotările necesare pentru un spațiu performativ pe care un spațiu expozițional nu le are, fiind prima astfel de producție la /SAC.

Planuri

„Izolare într-o serie de stări liminale” deschide un program curatorial al /SAC @ MALMAISON dedicat cercetărilor coregrafice despre ceea ce denumim “embodied knowledge” și practicilor coregrafice ca performance (ori “lecture-performance”) într-un spațiu specific expozițional, vizând/testând toate fluiditățile posibile conceptuale-contextuale dintre scenic (“black-box”) și expozițional (“white box”). Iar acest program se înscrie la randul lui într-un  program mai amplu ce propune coproducții, cercetări și practici colaborative și transdisciplinare în artele vizuale, performative și scenice. 


foto: Dan Vezentan

 Mai multe despre acest proiect puteți afla din seria de podcasturi disponibile aici.