OCS: Viitorul abum “Marea căutare” n-o să fie mare. Și nici căutat

Posted on February 7, 2013 by Bogdan Serban

 chesti@naru’ lui Bogdan Șerban

 

1. Care va erau (dumne)zeii in fata carora va plecati atunci cand v-ati apucat de muzica si daca azi se mai pot bucura de admiratia/adoratia voastra? V-a murit vreun “dumnezeu”?

Dan: nu prea am avut modele. Insa a fost o trupa care m-a impresionat in Romania: Timpuri Noi. Si Artan in mod special. De afara, am un respect profund pentru Faith No More si Depeche Mode.

Mihnea: Am inceput cu Depeche Mode in primii ani de liceu, am fost convertit la rock intr-o seara in parcul Chindiei la terasa lui nea Tavi (stii tu despre ce e vorba! ;)) am trecut rapid prin perioada Doors, Deep Purple, Pink Floyd, Phoenix, Timpuri Noi (perioada definitorie pentru cultura muzicala strict necesara unui instrumentist de rock), dupa care am descoperit the real shit: grunge-ul, la vremea respective in plina desfasurare – Nirvana, Soundgarden si rock-ul alternativ: Blur, Radiohead, Suede, Placebo. Nu imi erau dumnezei ci exemple de urmat. Kurt Cobain, Dave Gahan, Thom Yorke, Damon Albarn… astia nu mor asa cu una cu doua! Exista, pentru mine, in momentul asta un semi-zeu, Dave Grohl (Foo Fighters, Nirvana, Them Crooked Vultures, Queens of the Stone Age etc), care duce toata povestea intr-o cu totul alta parte, o arde “huge massive rock and roll”-er si asta imi place nespus la el.

Nucu: Metallica, Iron Maiden, Celelalte Cuvinte/Led Zeppelin, The Doors, REM, Survolaj/ Timpuri Noi, Nirvana, Pearl Jam etc. De ceva timp sunt un fidel ascultator al postului Disney Junior.

Radu: Cred ca Artan.

2. Introspectia este mama progresului unei trupe/artist? De ce?

Dan: “fara introspectie, arta e pustiu”, daca mi se permite sa violez o “zicere”. Nu ai cum sa fii real si viu in exprimare fara sa arunci niste ochi acolo, in interiorul ala al tau, bantuit de totii demonii posibili si imposibili. Pentru ca, ohooo! sunt acolo destui. Cine zice ca nu-i are, ori minte, ori e prost, ori e tinichigiu. Desi, pariez ca si tinichigii au asa ceva. Ca sa duc blasfemia mai departe, pariez ca si Banica are demonii lui interiori (ce-oi avea, cu saracu’ om – care, fie vorba intre noi e de o mie de ori mai destept decat mine, intelegand rapid in ce lume traieste – nu stiu – e un exemplu de dragul exemplului J ati prins voi ideea).

Mihnea: “Fuga de sine” si imitatia sunt doua lucruri care te omoara in creatie. Aducand din tine trairile unice care-ti compun structura, nu prea ai cum sa gresesti. Trupa asta si-a privit mintea si emotiile proprii si a zis-o pe limba ei, cu cuvintele ei. De-aia cred ca introspectia e vitala si, cumva, “by default” daca te apuci de lucruri pe bune.

Nucu: Cine zice asta?!

3. Care va este parerea legata de institutia criticului (de oricare ar fi acesta muzical/ de teatru/de film etc.)?

Dan: se zice ca criticii (sic!) sunt niste artisti ratati. Sunt multi care imi confirma aceasta teorie, insa cred, pana la urma, ca este nevoie si de anumite voci pertinente, obiective care sa aseze creatiile intr-o anumita ordine/ierarhie valorica. Din pacate, nu cred ca exista om obiectiv 100%, iar de aici incepe o discutie interminabila, pe care nu am nicio sansa  sa o termin aici.

Mihnea: Este o institutie necesara si sanatoasa in contextul in care cel care detine rolul criticului este informat si bine intentionat. Detractorii de dragul razboiului mediatic nu imi sunt pe plac si nu le vad rostul.

Nucu: Critica este foarte buna daca o faci in cunostinta de cauza.

Radu: E si asta o ocupatie si trebuie tratata ca atare.

3. OCS, de-a lungul anilor, a “livrat” multe videoclipuri; a ajutat asta la diseminarea mesajului/muzicii voastre? Cat e de importanta este azi sustinerea video pentru partea audio?

Dan: Avem peste 25 de clipuri (daca am numarat corect). Cred ca este una din “tacticile” care au tinut trupa in viata, care a diferentiat-o de restul trupelor. De fapt, povestea este mult mai simpla (nu realizam asta atunci, de fapt, abia de curand mi s-a mai facut lumina in caputz): orice act creativ are mai multe “layere”; cu cat el este mai complet, cu atat este mai bine receptionat de catre receptor (public); in concluzie: ai piesa buna, bravo. Ai piesa buna plus clip interesant, si mai bine. Ai piesa buna si clip care sustine dpdv creativ mesajul piesei, ai facut ce trebuia! Lumea o sa te tina minte ani si ani!!! (nu te tine nimeni, nicaieri, am glumit) J

Mihnea: Partea video pentru OCS a fost si este un statement pentru trupa. Am incercat mereu sa dam +valoare pieselor, asociindu-le cu o imagine clara si puternica. Lumea zice ca ne-a iesit, noi simtim asta si de-aia suntem in al 16-lea an de existenta pe aceeasi cale! 😉 Nebatatorita.

Nucu: Da, a ajutat foarte mult si o s-o faca in continuare, dar nu la tv ci pe internet.

Radu: Probabil ca a fost esential clipul, cu atat mai mult cu cat am comunicat mai mult si mai des decat alte trupe. E suficient sa privesti la amploarea pe care a luat-o youtube (a ajuns o practica obisnuita ca in loc sa iti iei albumul sa iti faci un playlist de youtube…) ca sa te lamuresti ca este importanta aceasta sustinere.

4. Pentru ca sunteti o trupa care se foloseste de puterea cuvantului (spus/scris/cantat in limba romana) am sa va rog pe fiecare dintre voi sa folosesca o metafora pentru a descrie rockul romanesc al zilelor acestora.

Dan: o sa raspund printr-un link: http://www.youtube.com/watch?v=wxbkw3DWbnw

Mihnea: “Cat despre rock, bah fratili meu, eu nu-nteleg nimic!” (special thanks to Artanu  care a zis-o atat de bine acum 10-15 ani si care este, din pacate, valabila si azi)

Nucu: ”Cel mai iubit dusman al meu”.

Radu: E ca un fel de loc de joaca, cu multe chestii, jucarii, ride-uri etc, chiar daca mai uratele, dar in care foarte putini chiar se joaca, mai degraba stau si se uita unii la altii, se mai salute din cand in cand si continua sa scarpine in nisip, sau ma rog, ce faceau.

5. Poate fi inlocuit distorsul de chitara din muzica rock? Daca da, cu ce? Daca nu , de ce?

Dan: Un clavecin, acolo, sau/si un violoncel n-a omorat pe nimeni.

Mihnea: In Anglia, rockul fiind muzica populara, a ajuns pe culmile pro/re-gresului. Trupele de indie parca tin cu tot dinadinsul sa nu mai foloseasca instrumentele clasice, un synth e mult mai “hip”. E o moda, e dovada ca se poate si fara. Dar raman la parerea mea ca nu se poate, fiindca distorsul este roll-ul din rock.

Nucu: Sigur ca da, cu un violoncel!

Radu: Orice poate fi inlocuit cu orice. Asta e frumusetea J

6. “Lasa ca imi fac eu televiziunea mea” – ce/cine o sa fie in ea?

Dan: intre timp mi-a venit mintea la cap. Nu mai fac nimic.

Mihnea: Pai cum cine. Noi si voi, cei care ne ascultati si intelegeti!

Inteligentii lui tata.

Radu: In ce ma priveste, cred ca 2-3 filme pe zi, 4-5 seriale pe zi si stiri in rest.

7. Trei trupe/piese pe care le aveti in mp3/CD playerele voastre.

Dan: nu mai am asa ceva de mult (mp din asta). Iar in masina roiesc tot felul de muzici. In momentul asta cred ca am un mix de la Sasha (sau e album, nici nu mai stiu. E foarte foarte chill, numai bun pt traficul acestui oras simpatic)

Mihnea: Cage the Elephant – Aberdeen

Mumford and Sons – The cave

Incubus – Anna Molly

Nucu: Nu folosesc mp3/CD player.

Radu: Arctic Monkeys cu albumul Suck it and see

Mumford and Sons cu albumul Babel

Paolo Nutini cu albumul These Streets

Imi plac albumele, mai putin single-urile J

8. Cum nu e noul/viitorul album OCS?

Dan: Mare. Si nici cautat. Desi se numeste “Marea Cautare”

Mihnea: Nu e vechi!

Nu e ce am mai facut, nu e usor!

Nu e pe locul 2.

Nucu: Lung si prost!

Radu: Habar n-am, dar sigur. E foarte misto.

Bogdan Serban este realizator GuerriLIVE si LogOUT, la Radio Guerrilla