Maria Răducanu: Mare parte din ceea ce cânt, din felul în care o fac, vine de la Maria Tănase. Nu cânt ce nu iubesc
chesti@naru’ lui Bogdan Șerban
Ce inseamna sa “fiintam artistic”?
Inseamna ca suntem un tot, practic imposibil de disociat, noi, cei ce ne zvarcolim, mai natural sau mai “fortat”, in lumea asta a Frumosului. Un exemplu fugar: n-am intalnit niciun artist veritabil in randul celor care sunt maestri la facut lobby siesi, cu calculatorul in mana, mereu pe telefoane si la procurat de carti de vizita utile, mereu la sindrofii si adunari cu “talc” pentru show-bizz, mai mult bizz decat show. Aia sunt, ca sa vorbesc despre cei din “lumea muzicala”, muzicieni foarte slabi, slabi instrumentisti, foarte “subtiratici” vectori de muzica si de fior artistic… In principiu, omul si artistul sunt contopiti. Viata si opera se cam suprapun, in majoritatea cazurilor.
Exista limite si limitari, chiar si autoimpuse, in muzica Mariei Raducanu? Daca sunt, care sunt?
Cred ca sunt multe limitari. Nici Bach nu e nemarginit, in nemarginirea lui. Autoimpuse? Nu cant ce nu iubesc. Nu cant ceva ce nu capata “miros” de Maria Raducanu.
Este o legatura intre Dumnezeu si muzica?
Of. Sunt un mistic cu tema mereu nefacuta. N-am timp sa ma rog, dar apuc sa cant. Asta ma salveaza. Dumnezeu este muzica, na! – cu caciulita pe ultimul “a” de la Muzica.
Pentru ca v-ati nascut in partea asta de lume, este un avantaj sau un dezavantaj – din punctul de vedere al creatiei artistice?
Fiind cam paranoica, mi-e greu sa-mi explic propriile poticneli “profesionale”, atunci cand sunt si sunt altfel decat dand vina pe mine. Romania nu are nicio vina, saraca, la drept vorbind. Pe de alta parte, intr-adevar, in tarile mai “evoluate” social, artistii, chiar si aia slabi, au o protectie si un respect minim garantate. Dar e pana la urma neinteresant. Inca nu ma afecteaza ca nu ma ia nimeni sub protectie. Sper sa cant, asa, neprotejat, pana mor. (Deseori ii multumesc mamei, in gand, ca m-a hranit bine de tot cand eram copil, acasa, in Moldova. Si acum imi tine de foame chestia asta, in toate sensurile.)
Mai este valabila afirmatia: in Romania nu exista o piata jazz-istica autentica? De ce?
“Piata” este, in continuare, mult spus, si nu doar la noi. Jazz-ul – muzicile de nisa – nu se vinde. Se consuma cu un discret parfum de prohibitie, oriunde, si exponentii lui si-au asumat din start un destin deloc glorios in cetate, dar cu imens castig sufletesc. Marea izbanda este sa poti trai din ceea ce iubesti. E aproape un fel de sfidare a mersului general al societatii.
Altfel, intr-adevar, de la Revolutie incoace, paralel cu patrunderea Internetului in viata noastra, multe lucruri se intampla mai bine. Sunt scoli de jazz, sunt profesori, informatia circula mai liber ca niciodata. Sunt cluburi in care poti canta si in care iti poti castiga un public. Asta e minunat.
Este anul dedicat Mariei Tanase, este ceva in repertoriul ei ce nu simtim noi, cei care nu facem muzica ci doar o consumam? Sau cum e Maria Tanase privita cu ochii Mariei Raducanu?
Maria Tanase e o mare cantareata din Romania. A esentializat, in cantecele populare care au devenit ale ei – diamante de sunet si spirit – folclorul romanesc, cu derivatele lui (muzica lautareasca, cantece de “petrecere” etc).
In ochii mei (si-n urechile mele), care sunt si eu cantareata, e desigur ceva mult mai important decat poate pentru restul publicului, decat chiar pentru mare parte a muzicienilor, muzicologilor, autoritatilor in materie.
Mare parte din ceea ce cant, din felul in care o fac, vine de la Maria Tanase. M-am prins tarziu de asta. Adica m-am gandit brusc cum as fi cantat daca nu as fi ascultat atat si atat, foarte des, cum isi iau credinciosii anafura, Maria Tanase. Cu siguranta, altfel. Cu atat mai mult, cu cate a imi canta pré limba mea. Mi-a hranit inestimabil “modernitatea” cu care inteleg sa cant astazi follo romanesc, si nu numai. (arriere-panseul este ca Maria Tanase n-a ascultat Maria Raducanu, si iata ca minunat s-a mai descurcat!)
Cum se raporteaza instrumentistii straini cu care colaborati la repertoriul romanesc?
Toti instrumentistii cu care cant, si straini, si romani, vin din jazz. Jazzul “corect asimilat” de un organism integru muzical te deschide cu adevarat spre toate genurile muzicale, spre MUZICA, care, de fapt, la capat este una singura. Muzica populara romaneasca (folclorul, muzica lautareasca romaneasca, muzica de mahala, cantecele de lume etc) este ceva foarte viu, foarte colorat, complex, virtuoz etc. Nu ai cum sa nu auzi si sa nu simti asta si sa nu te bucuri copios, Daca esti um muzician adevarat. Iar daca ti se si ofera posibilitatea sa faci, fie si pret de un turneu, parte din ea, atunci esti cat se poate de prezent si de implicat.
Muzicienii “mei”straini iubesc folclorul romanesc, asa cum vine dinspre mine. Respecta si se daruiesc.
Completati, va rog, propozitia: atunci cand cant …
CHIAR CANT.