Yoon: Exista doua beat-uri primordiale – cel al inimii si cel al muzicii
chesti@naru’ lui Bogdan Șerban
Cine a fost Yoon, cine este si cine va fi?
Victor: Yoon este reuniunea noastra muzicala. Stilurile noastre destul de diferite se impletesc in realizarea unui numitor comun. Deseori, devine o lupta de idei foarte subiectiva dar sunt convins ca din asta reiese potentialul nostru maxim. Trecand prin diferite perioade si oportunitati, pot spune ca suntem constant un duo electronic cu o afinitate pentru acustic si cand momentul e oportun ne ducem mesajul si live sau intr-un dj set.
Ionut: Yoon este intalnirea fericita a doua stiluri muzicale, personalitati, moduri de viata diferite, datorata viziunii si telurilor comune. Nimic nu s-a schimbat din punctul asta de vedere pe parcursul anilor. Aparitiile noastre sunt si in doi, ca DJ set, si cu instrumentisti in formula de live. Suntem intr-un proces continuu de evolutie, schimbare, iar in prezent, regandim live-ul si tinem urechile ciulite pentru noi artisti cu care sa colaboram si care sa ne inspire. Asta nu inseamna ca nu ramanem atasati de cei cu care am lucrat pana acum. Ne place ideea de familie in expansiune:)
Ce e beat-ul? Nu vreau explicatia din DEX, vreau o definitie personala.
V: Beat-ul e baza ritmica prin care transmit ascultatorului o anumita dinamica. Pot sa incetinesc sau sa grabesc bataile pe minut ale inimii doar cu beatul dar melodiile si progresiile intregesc povestea. Ii apreciez importanta dar e un fapt ca atentia pentru detaliu in ceea ce priveste beat-ul este marca lui Ionut.
I: E ceea ce simt ca nu trebuie definit, pentru ca lucrurile sunt clare: ma atinge sau nu. As putea spune ca sunt doua Beat-uri primordiale, de care depind cu viata: cel al inimii si cel al muzicii. Cel al muzicii e acolo ca sa-mi aminteasca sa nu-l iau “for granted” pe cel al inimii.
Care a fost masina primordiala de facut sunete pentru voi? Ce “scule” folositi acum?
V: Initial foloseam un PC de gaming cu 2 boxe Alesis bune mai mult pe post de mobila dar in timp am trecut la un sistem high end dedicat muzicii, intr-un studio amenajat si tratat acustic corespunzator. Pentru pasionatii echipamentelor audio numesc: microfon Audio-Technica AT4047, preamp Universal Audio LA-610 Mk2, interfata audio Apogee Duet 2, synth Access Virus TI, UAD Satellite Duo pentru emularea hardwareului, monitoare Adam A toate legate la un Macbook Pro. In studio am si o chitara Takamine seria G (nu-i cunosc modelul exact) cantata de Cristian Simion pentru The Mirror Can’t Hear You.
I: Vocea, clarinetul, clapa, chitara.
Lirica pe muzica sau muzica fara cuvant? De ce?
V: Ambele au rostul lor. Totusi cred ca daca pun in balanta piesele mele preferate, ajung sa o inclin putin spre cele fara vocal.
I: Pentru mine conteaza cel mai mult ca muzica sa-mi transmita o stare, fie prin mesajul liric, fie prin interpretare, aromonie, ritm. Imi place vocea ca instrument, dar asta nu presupune neaparat cuvantul. Pe de alta parte, puterea cuvantului ramane la locul ei de cinste.
Victor, la ce ai avut acces in cadrul colegiului de sunet “Alchemea” din Londra? Ce continea curricula scolara?
V: In mod categoric, am avut acces la super profesori. Venind din scoala romaneasca unde inveti mult, prost si fara motivatie, am fost de-a dreptul socat sa vad profesionisti extrem de pasionati si deschisi care predau …dar parca mai mult purtau conversatii! Totul mi se parea mai usor pentru ca proful era practic un prieten care imi impartea din experienta lui. Initial eu ma asteptam sa invat despre compozitie si productie muzicala insa astea au fost doar 2 lectii de cateva zile din totalul de 9 luni. In restul de timp am invatat de la fizica, acustica, electronica, inregistrari, pana la sintetizare, mixing, mastering. Normal ca era prea putin timp pentru a aprofunda oricare din aceste lucruri asa ca ramanea la indemana noastra sa alegem ce ne place si sa exersam in timpul alocat saptamanal (8-16 ore) in studiourile colegiului. La finalul cursurilor anumitor sectiuni dadeam teste – grila sau practice. Cele practice erau foarte distractive: proful “strica” setarile pe o consola de inregistrat si noi aveam un timp limitat sa gasim problema.
DJ set VS live band?
V : Prefer adrenalina pe care o primesc dintr-un live in care orice poate merge gresit dar in acelasi timp fiecare eveniment este unic atat pentru noi cat si pentru public. In DJ set este un alt fel de poveste si ma arunc sa zic chiar un alt target. E nevoie de timp si munca pentru ca oricare sa iasa bine.
I: Nu as pune “VS” ci “AND” intre cele doua, pentru ca pretuiesc la fel de mult trairile ambelor situatii. DJ set-ul ofera posibilitatea spontanului, se construieste starea in functie de multime si e totul foarte dinamic. Eu imi ofer libertatea de a testa mult, imi descopar laturi noi si imi place sa observ cum reactionez impruna cu publicul pe diferite ritmuri, sunete. Experianta asta e conectata strans cu orice alta latura a eului meu artistic, de compozitor, textier, performer. Live-ul e la fel de palpitant si dinamic, e o expresie puternica a tuturor trairilor adunate in timp ca artist: de la lupte interioare pana la recompense care fac totul sa merite. E cel mai profund mod in care ma pot conecta cu publicul, imi place sa fiu expus, sa ma cunoasca, sa ma judece.
Completati, va rog, propozitia: intru in sevraj daca n-am …
V : Somn si mancare. Nu pot lucra flamand si cu urechile infundate de oboseala.
I: Inspiratie. Prin urmare, imi iau doza zilnica.
Se mai poate naste vreun gen nou in muzica electronica? Care? Si cum ar putea suna?
V: Un mare DA! Am avut perioade cand simteam ca muzica stagneaza la nivel global, dar in final am realizat ca eram eu blocat in “clasicele” cu care am crescut. Ciulind putin urechile si cautand mai adanc gasesc muzica grozava extrem de greu de incadrat deoarece artistii isi vad de treaba lor si nu copiaza un trend (sau unii pe altii). Imi place sa cred ca asa suntem si noi si am primit unele confirmari chiar de la producatorii Faithless care ne-au descris ca fiind “emotional, bittersweet, warm” in lipsa unei incadrari stilistice exacte. Din categoria celor care cred ca recent au debutat cu genuri noi: M83, Burial si Sohn.
I: Cred ca stergerea granitelor care definesc genurile si redesenarea hartilor muzicale e o constanta. Da, cred ca vor aparea noi genuri care vor fi o evolutie naturala a altora, prin urmare nu imi imaginez nimic extraterestru ca sound. Cu siguranta un gen nou ar fi marcat de prefixul “NEO” sau “POST”.
(De) unde va putem cumpara, vedea si auzi?
V: Pe www.yoonmusic.com avem primele noastre piese si aproape toate auzite pana acum live.
I: Deocamdata, lucram intens, pregatind urmatorul material, asa ca ne puteti auzi si vedea in Berceni, la Infinity Studio. Noi nu suntem de vanzare inca.