“Caleido este un festival de arte performative, care prezintă doar spectacole independente, doar în spații independente” | Interviu cu Andreea Novac, director artistic

“Caleido este un festival de arte performative, care prezintă doar spectacole independente, doar în spații independente” | Interviu cu Andreea Novac, director artistic

 

Andreea Novac este artist independent, coregraf şi performer. A studiat Psihologia la Universitatea Bucureşti şi apoi Coregrafia la Universitatea Națională de Artă Teatrală şi Cinematografică „IL Caragiale” București. Este pasionată de creaţie coregrafică, educaţie artistică, discurs teoretic şi performativ. Trece prin numeroase stagii de formare profesională și artistică, participă la rezidențe naționale și internaționale, creează spectacole de dans și performance, coregrafie pentru teatru şi film, lucrează interdisciplinar, susţine ateliere de dans contemporan. A fost coordonator de comunicare și consilier artistic în cadrul Centrului Național al Dansului București, este membru fondator al Asociației Developing Art și colaborează cu artiști și structuri independente sau instituții pentru a susține și dezvolta proiecte în domeniul dansului contemporan și artelor performative. A intrat în echipa Caleido în 2020, ca director artistic. Cea de-a patra ediție a festivalului multicultural de arte performative Caleido, anunțată inițial în luna noiembrie a anului trecut și amânată în contextul pandemiei, revine între 21-25 mai. 20 de producții independente de teatru, dans și performance vor fi transmise online, live sau înregistrat, cu acces liber, și vor fi însoțite de o serie de podcasturi și ateliere practice.

Ești la prima colaborare cu Caleido în calitate de director artistic. Ce reprezintă pentru tine acest festival, ce aduce diferit față de alte proiecte la care ai lucrat?

Este, da, prima colaborare cu festivalul în această calitate. În 2019 am conceput și prezentat împreună cu Istvan Teglas un spectacol (producție Caleido) care a reprezentat și prima mea întâlnire cu ei. Am acceptat propunerea lor pentru că atunci mi-au plăcut spectacolele pe care le programaseră, vibe-ul și oamenii. Găsesc festivalul consistent, problematic (fără a deveni ermetic sau elitist), ancorat în actualitate. Adresează subiecte “neconforme” și face din acest lucru misiune și viziune. Asumat. Nu sunt foarte multe evenimente de acest fel.

Cum a fost procesul de selecție a spectacolelor din festival? În ce categorii se încadrează și ce tematici abordează acestea?

Ediția la care am lucrat direct, în 2020, m-a solicitat dincolo de zona artistică, cea care îmi este apropiată și familiară. Am făcut constant efortul de a ne obiectiva, de a gândi relațional și contextual. Am încercat să deschidem festivalul către zone artistice noi și către artiști din toată țara. Am lansat două apeluri – unul pentru spectacole invitate și unul pentru producții – ceea ce a făcut ca selecția să devină meticuloasă și temeinic argumentată. Deloc ușoară, căci că am avut o mulțime de propuneri foarte bune. Am vrut-o de asemenea echilibrată și coerentă, și în ceea ce privește spectacolele între ele și în legătură cu specificul festivalului. Feminism, comunități, istorie recentă și stereotipuri sunt temele principale în jurul cărora gravitează cele 20 de spectacole pe care le vom prezenta online, la finalul lunii mai. Vom însoți aceste spectacole cu o serie de podcasturi și ateliere practice, în așa fel încât publicul să le poată experimenta direct sau să le poată așeza discursiv într-un context mai larg.

Ce apreciezi cel mai mult la spectacolele din program?

Sunt multe de menționat aici. Diversitatea discursurilor. Estetici variate. Actualitatea temelor. Umorul. Ironia. Implicarea. Seriozitatea. Artiștii. Îmi pare tare rău că nu îi voi putea întâlni personal pe toți.

Ce ne poți spune despre spectacolul realizat împreună cu Istvan Teglas, care face parte din programul Caleido, unde te vom vedea în calitate de performer?

Are un titlu foarte lung, pe care nimeni, în afară de noi doi, nu îl reține – Magic is a condition that kills people in all kinds of performative hazards – de aceea este numit frecvent Magic kills people sau simplu Magic. Dincolo de ironia din titlul, l-am construit alături de Istvan, cu gândul la situația artiștilor independenți. Nu știam, în decembrie 2019 când am avut premiera în Caleido, cât de dificilă avea să devină câteva luni mai târziu. Am reușit să îl jucăm la început de 2020 de două ori și erau vândute deja următoarele două reprezentații când am intrat în lockdown. Apoi l-am mai prezentat de două ori în toamnă, la Muzeul de Arta Recentă. Punem la bătaie, în spectacol, corpurile, gândurile, plăcerile și întrebările noastre, în interacțiune continuă cu publicul, pe care îl trecem de la martor, la participant și apoi la complice. Majoritatea celor cu care am stat de vorbă despre spectacol spun că este curajos. Eu îl găsesc necesar, pentru că vorbește despre un subiect continuu ignorat, cu autoironie și umor. Este și prima oară când urc pe scenă alături de Istvan (colaborarea noastră merge înapoi până spre 2007), am făcut multe spectacole împreună dar mereu eu am fost în afara scenei. Am găsit în el, în această ipostază, un partener incredibil de generos, prezent și atent.

Care sunt diferențele și provocările majore ale unui eveniment online versus offline, așa cum ați programat Caleido inițial? (costuri, feeling… etc)

Am sperat până în ultimul moment că vom reuși să organizăm festivalul offline. Mai ales că toți avem nevoie să fim din nou în sălile de spectacole și să ne întâlnim cu publicul. Cum însă traversăm o mare de incertitudini, am hotărât să nu riscăm. De anul trecut până anul acesta am gândit scenarii posibile, am căutat soluții, am organizat festivalul, am început chiar să îl comunicăm, apoi am luat decizia de a-l amâna, l-am reluat și tot așa. Lucrurile acestea înseamnă efort, sunt costisitoare mental și emoțional.

Nu mă aștept la feelingul unui festival, deși o parte din spectacole vor fi difuzate live, deci cu o parte din echipe mă voi întâlni. Energia și adrenalina pe care prezența publicului le aduce vor lipsi. Liniștea din sală de dinainte de începerea spectacolul. Aplauzele. Sau lipsa lor. Discuțiile de după. Toate vor lipsi. Poate că va găsi publicul modalitatea de a comunica cu noi.

Tot așa, problemele pe care le ridică online-ul sunt diferite fată de cele din sala de spectacol. Riscurile la fel. Ne-am “blindat” cu echipe tehnice pricepute. Să sperăm că toată lumea are conexiune bună și baterie la laptop.

Anul acesta, vorbiți mai mult decât de obicei despre situația spațiilor independente. Cum se prezintă ea, din perspectiva unui organizator de eveniment, dar și din perspectiva artistului?

Caleido este un festival care, încă de la prima ediție, a prezentat doar spectacole independente. În spații independente. Se vorbește mult acum despre independenți, dar pare că se vorbește degeaba. Am organizat grupuri de lucru, discuții, proteste, am semnat petiții, scrisori. Degeaba. Ca organizator te confrunți cu aproximativ aceleași probleme pe care le au și artiștii pe care vrei să îi susții. Ce te faci când spațiile se închid de tot sau își sistează activitatea fără garanția că o vor mai putea relua? Unde mai prezinți spectacole? Ajuți un spațiu să o mai ducă o lună, două. Și apoi? Am un prieten care și-a luat, în plină pandemie, încă două joburi ca să poată plăti chiria teatrului independent pe care îl deschisese în 2019. A reușit până acum, dar numai el sție cu ce preț. Ce faci cu artiștii aflați la limita subzistenței? Cu cine mai lucrezi când ei sunt nevoiți să renunțe sau să se orienteze spre altceva? Ce te faci cu finanțatorii care promit și nu împlinesc promisiunile?

Iar ca artist independent, situația este și mai complicată. Online-ul în care ne-am refugiat forțat este un compromis ca să nu dispărem de tot, nu o soluție pe termen lung. Suntem câteva mii de artiști, universitățile produc anual câteva sute de absolvenți care nu sunt absorbiți niciunde. Linii de finanțare sunt puține, nu ne permit continuitate. Nu putem dezvolta proiecte pe termen mediu și lung. Lucrăm în provizorat și incertitudine. Suntem obișnuiți să găsim soluții, căci nu avem încotro. Dar nu ar trebui să convingem an de an, lună de lună, că merităm să fim aici. Munca noastră vorbește de la sine. Mai sunt și alte aspecte pe care pandemia l-a accentuat și despre care se vorbește prea puțin. Uzura, oboseala, lipsa de sens pe care le simțim tot mai acut. Și care încep să își spună cuvântul.

Ce lipsește/de ce e nevoie în sectorul cultural independent, în special în ce privește artele performative?

Discuția aceasta s-a dovedit în timp a fi interminabilă. Dinspre autorități lipsește înțelegerea detaliată a sectorului, finanțarea, colaborarea, viziunea. Ne lipsește sustenabilitatea, complementaritatea, continuitatea. Sunt două trei modele de structuri și instituții care lucrează direct cu independenții. Restul nu vor sau nu știu ce să facă cu noi și nici nu depun un efort în sensul acesta. Nu spun că lucrurile trebuie să se transforme peste noapte. Dar independenții nu au apărut în pandemie. Suntem aici de zeci de ani, facem proiecte, construim contexte, deschidem spații, avem colaborări internaționale, luăm premii, suntem peste tot (în teatre, în galerii, scriem cărti, avem concerte, facem muzică, jucăm în filme, etc). Avem expertiză, skill-uri și cunoștințe, dar pentru că suntem mereu preocupați șă supraviețuim, ele rămân nevalorificate. Sau valorizate punctual. Suntem pluri și multi specializați. Oameni buni la toate: și manageri si oameni de comunicare și producători și curatori și artiști. Și apoi trebuie să fim și părinți, și copii, și prieteni, și parteneri. Câtă vreme le poți face chiar pe toate? Ce nu ne lipsește este determinarea. Și conștiința faptului că avem multă treabă. Iar la nivel general cred că uneori trebuie să ne amintim că we are in this together.

 

Despre CALEIDO

Nume: CALEIDO – festival de arte performative

Perioadă: 21 – 25 mai

Website: www.caleido.ro/editia-a-iv-a-2021/

Facebook: www.facebook.com/caleidoRO

Caleido este festival multicultural de arte performative care și-a propus să descopere și să promoveze diversitatea culturală și etnică. 

Cea de-a patra ediție a Caleido, anunțată inițial în luna noiembrie a anului trecut și amânată în contextul pandemiei, revine între 21-25 mai cu 20 producții independente de teatru, dans și performance care destupă minți și vorbesc despre subiecte actuale, șapte dintre acestea fiind producții Caleido, din care patru vor fi văzute în premieră. Spectacolele vor fi transmise online, live sau înregistrat, cu acces liber, și vor fi însoțite de o serie de podcasturi și ateliere practice.

Caleido face parte din proiectul DIALOG (Diversity in Arts. Learning Opportunities and Growth), finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.

„Într-un efort de adaptare a scenei artistice independente la contextul pandemic pe care încă îl traversăm, în 2021 festivalul Caleido va prezenta online 20 de producții de teatru, dans și performance, dintre care șapte producții proprii, patru dintre ele în premieră. Temele principale în jurul cărora se coagulează festivalul în acest an – stereotip, feminism, comunitate, istorie recentă – formează un puzzle ale esteticilor, poziționărilor și discursurilor artistice. Împreună, ele încearcă să contureze o imagine a societății actuale, cu miză în a încuraja și stimula dialogul interdisciplinar și interetnic, diversitatea culturală și dezbaterile constructive.” – Andreea Novac, director artistic Caleido.

PRODUCȚII CALEIDO 

„Aleea stereotipurilor” (coordonatori: Ionuț Oprea, Mădălina Dorobanțu), în interpretarea trupei Playhood, care mixează elemente din poetry-slam, hip-hop și dans contemporan pentru a descrie diferite forme de discriminare născute din stereotipuri, „Magic is a condition that kills people in all kinds of performative hazards” (concept și interpretare: Andreea Novac și István Téglás), care vorbește despre colaborare, provocări artistice sau funcția publicului într-un spectacol, și „Pelicanul” (regia: Florin Liță), o poveste despre iertare și relația disfuncțională mamă-copii, sunt trei dintre spectacolele produse de Caleido în 2019.

Acestora li se adaugă alte patru producții Caleido, realizate în 2020, care vor fi prezentate în premieră: „Domnișoara Iulia” (regia: Andrei și Andreea Grosu) – „despre mersul pe sfoară fără plasă de siguranță”; „Libretto Impostura” (regia: Matei Lucaci-Grünberg) – un spectacol colectiv, în care membrii trupei își propun să dezbată impostura; „Bildungswoman” (regia: Elena Morar, open call Caleido 2020) – un performance care aduce împreună transdisciplinar generații diferite de femei; „APR [Adorație Performance-ului Radical]” (cu/de: Irina Milan, Paul Dunca/Paula Dunker, Waana Neagu, Raj Alexandru/Ramya, Alex Bălă și Octavian – carte blanche oferit de Caleido 2020) – un tribut adus corpurilor neconforme care prin rezistența dansului au clădit scena prezentului.

SPECTACOLE INVITATE PRIN OPEN CALL

Cele două spectacolele invitate în festival, selectate în urma open call-ului lansat în vara anului 2020 sunt: „Uitasem” (scenariul și regia: Gabriel Sandu) – un show inspirat din povestea reală a unui puști din Galați care a fost izolat de mama sa într-un garaj și crescut să creadă că este reîncarnarea lui Iisus Hristos – și „Pe ei!” (scenariul și regia: Ionuț Caras) – un spectacol despre mărturiilor celor care au reușit să supraviețuiască Experimentului Pitești.

ALTE SPECTACOLE PREZENTATE ÎN CADRUL CALEIDO 2021

Îmbină elemente de teatru, dans și performance, dans contemporan. Aduce în scenă povestea românilor plecați în SUA, văzută prin ochii unei adolescente rome, care observă fascinată diferențele culturale, urmărind în același timp și încercările ei de a fi parte din noul context. 

  • Daughters (concept și coregrafie: Simona Deaconescu)

Pe parcursul spectacolului planează o incertitudine perpetuă, o tensiune, provocate pe de o parte de forma lui – trei fete pe patine cu rotile – plus conectarea cu un trecut personal și colectiv, pendularea între real și ficțional, între cronologii nonlineare, subiective și încâlcite.

Spectacol pornit de la o documentare despre romii boldeni, cu focus pe Bambina, faimoasa florăreasă. Personalul se împletește cu politici antirasiste și feministe; lăutari live pe scenă care ne introduc în Bucureștiul florarilor și florăreselor. 

Un solo de dans, în care corpul e folosit ca mediu de conectare vizuală la un dialog absurd. Despre traume înmagazinate individual și colectiv, despre putere și exploatare, supunere și asuprire.

Despre infectarea cu HIV din 1990. Ce s-a întâmplat cu acei copii? Câți dintre ei au supraviețuit și unde sunt ei astăzi? Cum este să trăiești cu HIV în România? Cum a evoluat situația persoanelor infectate cu HIV din România și cum ne raportăm astăzi la virus? Bazat pe o documentare amplă a problemei. Despre informare, acceptare, destigmatizare.

Se articulează pe fondul unui dialog cu bunicii dispăruți. Caută răspunsuri legate de lupta pentru libertatea de exprimare şi rezistenţă în contexte de cenzură şi teroare politică, încă foarte prezente sub alte forme şi în contemporaneitate.

  • Bad Mamma (concept și interpretare: Valentina De Piante Niculae) 

Despre identități feminine și roluri, despre percepție și inconștient. „Cum lăsăm necunoscutul să facă parte din noi, când gândim că putem controla viața noastră?”

  • Limite (regia: Radu Apostol)

Limite este un one-woman show comic și acid despre școala românească. Despre multiplele ei divergențe, incongruențe, discrepanțe, încercări de reformare și escaladare a unor erori moștenite.

Despre un copil care trăiește mental într-un univers paralel. Vedem prin perspectiva lui cele mai semnificative și dramatice momente din viața părinților lui care trăiesc un coșmar. 

Din Nepal la Slatina, apoi ȋn sudul Italiei via Bucureşti, de la manufacturat confecţii la lucratul ȋn şaormerie, de la anvelopat blocuri la recrutare, DOMENIUL LUPTEI urmăreşte povestea unui tânăr asiatic aflat ȋn căutarea soluţiei pentru o viaţă mai bună ȋn Europa.

  • Neverland (scenariul și regia: Iulia Rugină)

Urmărim viața unei tinere timp de 26 de ani, de la vârsta de 16 ani, din 1992 pana in prezent, prin incursiuni in timp in spatiul ei privat, camera in care locuiește in tot acest timp. E o privire pe furiș în intimitatea unei femei, ce îi scoate la iveală traseul emoțional pe parcursul vieții, vulnerabilitatea, fricile, iubirile, raportarea la locul din care provine și o dorință de evadare, cronicizată în timp. Despre rolul femeii în societatea românească post comunistă.

ATELIERELE CALEIDO

  • „Contemporary Hip-Hop Fusion”, susținut de Răzvan Rotaru – actor, dansator, păpușar – 21 & 23 mai 2021;
  • „Your Body is a Battleground”, susținut de Cristina Regina și Paul Dunca/ Paula Dunker  – 22 mai 2021;
  • Atelier de improvizație cu Matei Lucaci-Grünberg, regizor de film și teatru, scenarist, dramaturg și inițiatorul trupei de teatru Jamais-Vu – 22 & 23 mai;
  • „Inteligența corpului în mișcare”, susținut de Cristina Lilienfeld, coregrafă și dansatoare – 22 & 23 mai;
  • „Singing Bodies / corp și voce în spațiu” – o inițiativă a performerilor Alexandra Bălășoiu și Denis Bolborea – 26 mai 2021.

Programul CALEIDO este disponibil aici www.caleido.ro/editia-a-iv-a-2021

Site-ul caleido.ro găzduiește o serie de interviuri realizate de jurnaliștii Andrei Crăciun și Alina Vîlcan, cu realizatorii spectacolelor din program.

 

* Fotografii via Caleido

0