INTERVIU: Harlequin_Jack – O trupa underground nu are cum sa razbeasca daca nimeni nu da 15 lei pe un bilet
chesti@naru’ lui Bogdan Serban
Care este cel mai dificil aspect al inceputului/debutului?
(Harlequin_Jack) Claudiu: Fiind la inceput, este greu sa anticipezi cum va fi primit si cata lumea va “gusta” noul. De aceea, in fiecare piesa incercam sa imbinam mai multe stiluri. Poate asa vom atrage mai multa lume.
Alex: Nu te asculta foarte multa lume. si e greu sa te asculte multa lume daca nu depasesti un anumit prag critic al vizibilitații pe harta muzicii underground. Trebuie sa infrunți mentalitatea specifica publicului romanesc: nu vine nimeni (in afara de prieteni) la concertele tale, daca nu esti deja un nume mare. Sunt foarte puțini oameni care vin la concertul tau (tu fiind o trupa no-name), nu din intamplare, nu sa caute baia din club, ci special sa te asculte pe tine.
Lazar: Probabil cel mai dificil aspect este partea de a fi cunoscut. D-aia se numeste si inceput. Este o perioada dificila dar importanta in parcursul dezvoltarii unei trupe.
Narcis: Rabdarea. Chiar daca esti convins ca esti suficient de pregatit, chiar daca esti suficient de increzator incat sa apari in fața unor oameni cu un anumit produs cu care te mandresti, tot trebuie sa treci prin anumite filtre, tot trebuie sa accepți anumite critici (care cateodata par tampite), tot trebuie sa participi la sau sa fii de acord cu anumite convenții si tot trebuie sa nu refuzi unele contexte care ar parea irelevante. si pentru asta ai nevoie de foarte multa rabdare.
Exista un avantaj in faptul de a te naste/debuta muzical in 2014? Daca da, care?
Claudiu: Poate exista. Avantajul ar fi numarul mare de trupe, atat noi cat si vechi, care nu aduc nimic nou in fata publicului. Dezavantajul ar fi chiar publicul deoarece a fost obisnuit cu astfel de trupe.
Alex: Avantajul ar fi ca in 2014 iți este mult mai usor sa iți inregistrezi muzica si sa o propagi pe calea internetului. Pana sa ajungi sa ai bani pentru inregistrat EP-uri sau LP-uri la studio, trebuie sa iți inregistrezi cumva melodiile, astfel incat sa fie ascultate. in ziua de azi, treaba asta se face mult mai usor, la o calitate mult mai buna. De exemplu, videoclipul nostru la Investigate a fost inregistrat cu un smartphone, apoi colegul meu de apartament, Andy, care a prelucrat totul in After Effects, emuland de unul singur un efect unic, totul facut la mine acasa. Et voila! Un videoclip facut in cateva ore. Idei sa ai.
Lazar: Nu tind spre a spune ca un an anume este prolific pentru debutul unei trupe. Perioada, generatia de tineri, circumstantele… Astia sunt mai mult factorii care ar fi numiti “avantaj”.
Narcis: Avantajul principal este ca poate ajunge muzica mult mai repede la oameni, datorita internetului. Practic, nu mai este nevoie de copii fizice sau magazine sau canalele media cu care suntem obisnuiți. Totodata, lucrul acesta scade din valoarea operei respective. Cand eram mai tanar, obisnuiam sa petrec zile intregi cautand un anumit album, cateodata fara rezultat, dar tot efortul era rasplatit atunci cand ajungeam acasa si ascultam tot albumul, cap-coada, cu carticica lui in mana si ma lasam purtat de val, intemeindu-se o conexiune mult mai personala cu respectivul artist. Si inca mai fac.
Numiti, fiecare dintre voi, cate un/o artist/trupa care credeti ca este subevaluat(a) – de la noi sau de oriunde. Motivati-va alegerea.
Alex: Pogo si Melodysheep. Pogo ia sunete si secvente din diverse filme si desene animate (cu precadere Disney) si face muzica din ele, iar Melodysheep ia secvente din diverse documentare si interviuri stiințifice, si face muzica din ele. ii admir pentru idei si modul de lucru, iar pe Melodysheep (cu a sa Symphony of Science) il admir si mai mult pentru ca reuseste astfel sa apropie si mai mult publicul de stiința.
Narcis: Stateless, Fat White Family, NU si Apa Neagra, Crowd Control…daca ar fi sa le enumar pe toate, numai despre asta ar fi interviul. Raspunsul la intrebarea asta nu poate fi decat subiectiv.
Background-ul muzical al vostru. Ce a fost inainte de HJ?
Alex: Traseul meu musical de pana la Harlequin_Jack coincide in proportie de 98% cu al lui Narcis si Claudiu. Toti trei am cantat in trupa Eloize pana la un moment dat. Pana sa fiu cooptat in Harlequin_Jack si sa reincepem lucrul am mai lucrat la melodii de-ale mele, sa fiu sigur ca nu ruginesc.
Lazar: Inainte de HJ, probabil la toti a fost “cantatul” in parcuri/acasa. Colegii de trupa au fost in proiectul Eloize, care ulterior a evoluat in ceea ce exista acum , HJ.
Narcis: Am debutat pe scena muzicala underground din Romania, cu trupa Eloize, timp in care am activat destul de mult. Extrem de mult, as putea spune. Dupa Eloize, am inceput sa lucrez la proiectul Harlequin_Jack de unul singur, dupa care l-am cooptat pe Claudiu, cu care am cantat timp de vreun an in formula duo. Ulterior l-am readaugat si pe Alex in aceasta formula si in cele din urma, prin Noiembrie 2013, pe Lazar. inainte de asta am activat intr-o trupa care se numea Echo Layla, proiect de muzica electronica (care suna foarte bine).
Rock vs electro? De ce?
Claudiu: Pentru noi nu exista rock vs electro! (rad) Cand veți asculta albumul veti observa ca rockul si elementele electro coexista fara nicio problema in piesele noastre.
Alex: Am sa aleg ambele genuri. De ce? Pentru ca nici una nu o exclude pe cealalta. Ambele se imbina perfect. si oricum, gusturile muzicale sunt mai complexe de atat. Am depasit perioada adolescenței, nu mai suntem rockeri, punkeri, etc. Poti sa asculti mai multe genuri muzicale diametral opuse. Totusi, pe locul intai al preferintelor mele muzicale in ceea ce priveste genurile e jazz-ul.
Lazar: Rock… o chestie personala. Nu am crescut cu muzica electronica, de aceea aleg rock-ul cu toate ramificarile lui in schimbul muzicii electro. Asta nu inseamna ca nu o agreez.
Narcis: In ultima perioada, tind mai mult spre electro, pentru ca sunetul evolueaza din ce in ce mai mult si ai din ce in ce mai multe posibilitați de a te exprima. Pe langa asta, sunetul de chitara ramane acelasi, oricat de mult ai incerca tu. Cu toate acestea, nimic nu se compara cu zdranganitul corzilor si spiritul de rock’n’roll.
Am sa va rog sa detaliati/exemplificati/argumentati declaratia lui Narcis Axinte :“chiar suntem mult mai buni ca multe trupe de afara”.
Narcis: Eu m-am referit la mai multe din Romania, si nu neaparat la noi. Practic este imposibil sa suni la fel ca multe trupe din afara, o data la mana din lipsa tehnologiei si a banilor investiți in aceasta arta, si a doua la mana din lipsa de promovare care sa fie atat de puternica (mai ales in aceasta industrie).
Lazar: Trupele de afara, probabil, insemnad tot cele care sunt “underground”. Sa fim realisti… nu ne putem compara cu greii muzicii din afara. Dar cele care sunt la stadiul de “underground”, da, sunt mai buni decat alte trupe de afara.
Alex: In afara de explicațiile oferite de Narcis si Lazar, unul din complimentele care ni se ofera de obicei si care ni se ofereau inca de pe vremea Eloize este “nici nu zici ca sunteți trupa din Romania, zici ca sunteți straini”. Pesemne ca trupele straine suna, by default, bine. Romanii au avut dintotdeauna (mai ales din ’90) un fetis cu strainii; in anii ’90 toata lumea se uda cand veneau americanii. Mentalitatea asta se rasfrange si asupra trupelor care fac muzica: cand vine o trupa din afara, e nebunie. Nu iți pasa ca nu ai mai auzit niciodata de ei, te duci, ca-s straini. Dar si in Romania sunt o gra-ma-da de trupe care probabil suna mai bine ca Radiohead. Poate muzica romaneasca pare naspa si de cacat, dar o trupa underground misto nu are cum sa razbeasca in mainstream daca nimeni nu se oboseste sa dea 15 lei sa asculte o trupa romaneasca no-name.
Aveti un ritual inainte de urcarea pe scena sau superstitii legate de concerte?
Claudiu: De obicei noi vrem sa intram pe scena cat mai repede. Vrem sa cantam! Dam noroc si asta e.
Alex: Mai jos aveti un video filmat cu cateva minute inainte sa ne urcam pe scena clubului Control. Vorba lui Claudiu, in general vrem sa cantam cat mai repede. Nu, nu ca sa scapam mai repede, ci sa facem ce ne place. N-avem superstiții. Daca vrei sa ai “noroc” si sa iasa bine concertul, faci repetiții inainte. Daca apar probleme pe parcurs, ne descurcam.
Lazar: Ideea e simpla. “dandy, relaxati, calmi” nu avem emotii, facem chestia asta de ceva timp si ne-am obisnuit.
Narcis: imi place sa ma urc direct pe scena, sa ma surprind. Nu am nici un ritual. in ultima perioada, daca in respectivul club exista un backstage, prefer sa raman acolo, sa nu fac absolut nimic.
Completati, va rog, propozitia: Subtilitatea in muzica este…
Claudiu: …sentimentul cu care ramai!
Alex: …o chestie de gust si personalitate.
Lazar: …data de fiecare instrument in parte, la orice gen de muzica. Nu este ceva anume. Este ceva-ul anume pe care il face fiecare instrument cand si unde ii este locul si timpul. Lucrurile mici fac diferenta.
Narcis: …ideea de a ramane surprins cu fiecare ascultare.
Unde o sa gasim, in perioada urmatoare, Harlequin Jack de ascultat/de cumparat/de ascultat ?
Alex: Daca totul merge bine, peste tot.
Lazar: HJ, exista de ascultat pe Youtube\soundcloud. Va fi de cumparat pe site-ul greenvillemusic.ro.
Narcis: In mare parte, la concerte. Deocamdata. Lucram astfel incat albumul sa ajunga peste tot.