#ZileleCaledo | „Tehno-Vrăjitoarele” – primul album de trap feminist din România care abordează teme antirasiste și sociale
Cu Nicoleta Ghiță (Niko G) și Mihaela Drăgan (Kali), vă puteți întâlni pe 28 august, de la ora 18:00, la Zilele Caleido (un eveniment care celebrează diversitatea culturală, cu accent pe cultura romă, în Piața Ferentari din București). Veți asculta albumul lor Tehno-Vrăjitoarele, dar și câteva piese – surpriză. Au o strânsă colaborare, cimentată în cadrul activităților de la Giuvlipen, prima companie de teatru independent feminist rom din România, fondată în 2014 de actrițele Mihaela Drăgan și Zita Moldovan. Arta lor este provocatoare, experimentală și performativă, iar spectacolele lor discută deschis subiecte pe care uneori istoria, mentalitatea și constrângerile sociale sau politice le-au pus sub tăcere.
Pasiunea pentru muzică și interesul pentru duce mai departe cultura romă în abordări moderne, le-a unit pe Niko G și Kali și așa a apărut „Tehno-Vrăjitoarele”, primul album de trap feminist din România care abordează teme antirasiste și sociale, dar și subiecte personale din viețile artistelor.
Cum a fost parcursul tău artistic până acum și care au fost cele mai mari dificultăți întâmpinate? Dar cele mai mari bucurii?
NICOLETA GHIȚĂ (Niko G)
Cele mai mari probleme în meseria mea au ținut de rasism, de faptul că oamenii apropiați mie nu au avut încredere în mine și asta m-a făcut mult timp sa nu am nici eu încredere că voi reuși. Iar cele mai mari bucurii au fost cântările pe scene mari cu oameni importanți, iar cele mai recente: faptul că am cunoscut-o pe Kali care are încredere în mine mai mult decât am eu și că am ajuns să cântăm împreună în America.
MIHAELA DRĂGAN (Kali)
Parcursul meu artistic s-a intersectat de multe ori cu viziunea colectivului de teatru feminist rom Giuvlipen pe care l-am fondat cu alte actrițe rome.
Cel mai dificil a fost faptul că am fost pioniere în teatrul contemporan rom și a fost greu să deconstruim prejudecățile oamenilor despre ce înseamnă cultura romă. Am creat un teatru feminist, antirasist, politic, pro-LGBT, ceva ce nu a mai făcut nimeni înaintea noastră, normal că a fost dificil. Dar cea mai mare bucurie este că am inspirat și împuternicit și alți artiști romi să facă același lucru și am creat o mișcare în jurul nostru.
De multe ori suntem numite „avangarda revoluției rome” și asta e cea mai mare bucurie: că niște artiste rome au scris istorie în comunitatea și în societatea în care trăiesc.
Ce te inspiră cel mai mult din istoria și cultura romă în muzică și alte proiecte?
NICOLETA GHIȚĂ (Niko G)
În istoria și cultura romă, de obicei mă inspiră, în primul și în primul rând, faptul că ei au reușit, poveștile pe care le spun prin muzică și modul de a pune pe foaie în versuri aceste povești.
MIHAELA DRĂGAN (Kali)
Mă inspiră rezistența romilor de-a lungul istoriei și mă enervează când oamenii se focusează doar pe experiențele noastre de victimizare. Când văd artiști romi care se auto-victimizează și se umilesc pe ei înșiși în relația cu audiența ne-romă doar ca să scoată niște „lacrimi albe” de milă, mă întristează că suntem încă la acest nivel. Pentru că una e să criticăm prin arta noastră societatea rasistă, patriarhală etc în care trăim, alta e să „vinzi sărăcie” și povești cu păduchi. Chiar cred că se poate mai bine de atât.
Noi, la Giuvlipen, preferăm să spunem poveștile de rezistență ale strămoșilor noștri și nu povești individuale de succes care le-ar putea înrădăcina spectatorilor noștri ideea ca suntem niște excepții. În plus, pe mine, sincer, mă interesează mai mult să explorez zona de futurism rom, un concept pe care l-am inventat și am încercat să-l aplic în tot ceea ce lucrez: teatru, muzică, dramaturgie sau video art. Doar în cadrul acestui concept pot să creez artă despre istoria și cultura romă; suntem în anul 2022, abordările documentare și în manieră realistă sunt învechite.
Ce rol a avut și are Giuvlipen în evoluția și dezvoltarea ta personală?
NICOLETA GHIȚĂ (Niko G)
Giuvlipen pentru mine e a doua mea casă/ familie. Aici fetele m-au ajutat să înțeleg cam ce se petrece prin lume și de ce e atât de important mesajul nostru pentru comunitatea noastră de romi, dar și pentru persoanele LGBT sau pentru persoanele care pur și simplu nu se regăsesc în viața asta și au nevoie de o sursă de inspirație. Aici am învățat și termenii de rasism, homofonie, sexism etc… și definiția acestora mă ajută să deschid mai bine ochii și să fiu cu picioarele pe pământ, să am propriul meu discurs și cât de important e să ai coloană vertebrală. Mi-aș dori sa se înțeleagă că nu facem activism, activistele fac mult mai multe pentru comunitate tocmai pentru că se implica foarte mult personal mergând și ajutând sursa direct, noi facem artă asumată.
MIHAELA DRĂGAN (Kali)
Giuvlipen este „copilul meu”, locul în care eu și alte artiste rome am învățat despre solidaritate concretă, despre curaj și asumare și despre potențialul artei de a transcende. Munca și viziunea pe care o aduc la Giuvlipen mă definește ca artistă și mă influențează în tot ceea ce fac. Și nu e nimic mai frumos decât sa vezi cum acest “copil” crește, iar colectivul nostru adună voci din cele mai diverse și mai creative.
Cum privești muzica, teatrul și creativitatea ca influențe formatoare pentru tinerii de etnie romă și nu numai?
NICOLETA GHIȚĂ (Niko G)
Comunității noastre de romi, persoanelor LGBT și tuturor celor care vor sa ne asculte, mesajele noastre le vor arăta cât de puternici suntem, ce putere avem împreună, care sunt poveștile comune și rezolvările în diferite situații, cât de important e să ocupăm în prezent cât mai mult spațiu, că noi toți să ne putem face auziți la fel ca restul, ca în viitor sa nu mai ajungem să repetăm istoria pe care o cărăm în spate. Vrem să le arătăm că nu sunt singuri și că împreună putem reuși sa fim respectați în lume și să nu mai fim priviți ca niște dăunători.
MIHAELA DRĂGAN (Kali)
Cel mai bun exemplu e Niko. Pentru ea a funcționat activitățile creative din Ferentari și uită-te la ea ce artistă tânără completă e acum.