Hai la ImproFest | Ștefan Huluba: „Improvizația poate aduce mari revelații”
Trainer, improvizator și actor (a absolvit UNATC ”I.L.Caragiale”, București, secția actorie în anul 2010 și masterul de pedagogie teatrală în 2015, Stefan Huluba este actor angajat al Teatrului Municipal Bacovia din Bacău (iar în București joacă în spectacolele companiei Jamais Vu), și este regizorul spectacolului Generația Z pe care îl veți putea vedea la Festivalul Național de Improvizație sâmbătă, 17 septembrie, de la ora 19:00. Despre dragostea lui pentru improvizație și ce aduce nou in acest spectacol, am stat de vorbă pe îndelete.
Anul acesta, Festivalul Național de Improvizație aniversează a zecea ediție. Ai participat la toate edițiile de până acum. Care au fost pentru tine momentele cele mai interesante și importante – spectacole, ateliere, experiențe, descoperiri?
După cum ai spus și tu am participat la toate edițiile festivalului. De fiecare dată a fost o bucurie.
Până acum nu am ratat nicio ediție; cel mai des alături de Backstage Boys, când la prima am câștigat ceea ce s-a numit atunci ”Campionatul Național de Teatru Sport” sau în altele când am jucat ”One Shot” (spectacol long-form cu un concept excelent gândit de Cătălin Coșarcă) sau ”Horror Show” sau online în ediția pandemică.
Mă bucur că anul trecut am jucat și în festival un spectacol de long-form la care țin foarte mult – InstaShakespeare, un spectacol de improvizație care aduce pe scenă universul fascinant al lui Shakespeare. Conceptul artistic îi aparține lui Matei Lucaci-Grunberg, iar proiectul nu s-ar fi putut realiza fără Sever Bârzan și Delia Riciu; ei au reușit să atragă în lumea improvizației și câțiva actori tineri absolut extraordinari, care se dovedesc a fi și improvizatori minunați: Eva Cosac, Ștefan Iancu, Iosif Paștina, Dragoș Ioniță, Oana Jipa. Că tot vorbim și de descoperiri…
Am participat la ateliere susținute de improvizatori mult mai experimentați veniți mai ales din SUA. Multe dintre aceste workshop-uri au generat spectacole în festival; iar aici îmi amintesc cu mare plăcere de show-ul coordonat de Jill Bernard, de ”The Romanian Scramble” al lui Joe Bill sau ”Trigger Happy” al lui Mick Napier.
Poate cea mai mare provocare pentru mine a fost când am avut ocazia să susțin și un Solo Improv Show (dacă nu mă înșel a fost și primul din istoria festivalului), în care mi-am dorit să explorez ceea ce se cheamă ”gramelot” sau ”gibberish” (atunci când imiți o limbă străină fără să spui ceva concret) – l-am denumit ”…ISH”.
Acum realizez că nu știu când au trecut acești 10 ani și sunt cu atât mai onorat să mă găsesc la această ediție în postura de trainer. Mulțumesc!
Ce reprezintă pentru tine teatrul de improvizație? Și ce simți că ți-a oferit în plus în meseria de actor?
Pentru mine, improvizația este foarte importantă, eu o văd complementară cu teatrul obișnuit. Ca actor, prin improvizație am căpătat foarte multă încredere în mine – lucru pe care îl consider decisiv în meseria noastră; iar libertatea pe care am descoperit-o la impro îmi hrănește spiritul ludic extrem de necesar oricărui actor. Bineînțeles că prin antrenamentele specifice mi-am dezvoltat atenția la parteneri și la ce se întâmplă în scenă.
Un alt lucru foarte important pe care mi l-a revelat improvizația, în meseria de actor, este relația cu publicul. Tot timpul cât sunt pe scenă spun privitorilor o poveste, am un mesaj de transmis, chiar și când tac avem un fel de dialog. Dialog care se realizează prin intermediul unui joc, ce își are regulile lui; cea mai importantă fiind chiar împărțirea în aceste două categorii: echipa spectacolului, respectiv spectatorii din sală. Alte reguli ale jocului sunt date de întreaga convenție pe care o presupune spectacolul (text, regie, mișcare, spațiu de joc -scenografie, coloană sonoră, lumini, etc). Cred că ideea de joc este cea mai importantă în teatru; să nu uităm că atunci când suntem/eram mici cele mai importante lucruri le învățăm/învățam prin intermediul jocurilor.
Pe de altă parte, meseria de actor mă ajută în improvizație printr-un fel de disciplină specifică scenei. Este foarte important să știu să dau valoare lucrurilor pe care le spun și mai ales le fac pe scenă, unde nimic nu este întâmplător. Exercițiul acestei discipline nu se oprește niciodată.
În ce măsură te-a ajutat improvizația în activitățile tale ca trainer pentru adolescenți sau în alte spectacole și proiecte?
Extrem de mult! Dacă influența asupra meseriei de actor am încercat să o punctez mai devreme, ca trainer (dar și ca profesor în general) cred că improvizația este cel puțin la fel de importantă, poate aduce mari revelații.
La masterul de pedagogie teatrală, unul dintre profesori (dl Nicolae Mandea) ne-a spus la un moment dat să ne gândim la atelierul/ workshop-ul/ cursul pe care îl susținem ca la un spectacol. De atunci văd meseria de profesor/ trainer ca pe un performer al propriului curs. În continuare am încercat să găsesc paralele între ce face un profesor și meseriile din teatru; astfel, un profesor este și actor (pentru elevii lui, dar care îi sunt și parteneri de scenă -paradoxal), și regizor, și dramaturg, și scenograf etc. Practic, e un improvizator. Iar de aici putem începe o lungă, lungă discuție pe care nu știu când am reuși să o finalizăm. De altfel, de ceva timp, am început deja această ”discuție” împreună cu unii dintre cei mai tari profi din țară (mulțumesc pentru această oportunitate proiectului MERITO și în special lui Matei Lucaci-Grunberg).
În ceea ce privește adolescenții, personal îi consider cei mai buni parteneri în acest demers. Mă inspiră curiozitatea lor ludică însoțită de o candoare specifică dar și de o nevoie acută de a se lua și de a fi luați în serios.
Cum privești acum mentoratul și activitatea de trainer? Ești în continuare prezent alături de ID fest din Bacău și lucrezi mult cu adolescenți. Descrie-ne puțin și acest univers al festivalurilor și proiectelor de teatru pentru adolescenți.
Cum am spus și mai devreme, îmi place foarte mult să lucrez cu adolescenții. Iar când lucrez cu ei nu îmi doresc să devină actori (cei care visează la asta vor face eforturile suplimentare și vor ajunge să facă și performanță), ci să descopere ce îi interesează cu adevărat, să dobândească încredere în ei, să înțeleagă lumea din jurul lor, să facă legături între informațiile/ experiențele de care se lovesc, să fie capabili să facă ceva împreună cu alții, să dea valoare lucrurilor pe care le fac sau le spun și să înțeleagă necesitatea acestora și multe alte lucruri pe care din diferite cauze nu le pot obține în procesul instructiv-educativ obișnuit. Improvizația îi poate ajuta foarte mult să se dezvolte prin toate jocurile și exercițiile care îi antrenează până la urmă sa fie oameni.
La ID Fest particip sub diferite forme încă din liceu, deci de peste 15 ani (festivalul se organizează de 25 de ani!). Am fost la rândul meu spectator, apoi actor amator într-o trupă de teatru (tot din Bacău), dar și organizator, trainer, membru al juriului sau mi-am adus contribuția prin tot felul de alte activități și demersuri care să facă din acest festival un eveniment relevant atât pentru beneficiarii lui (liceenii participanți) dar și pentru comunitatea băcăuană.
Țin să menționez că în țară mai există sau au mai existat (și sper să revină!!!) astfel de festivaluri cum ar fi T4T (în Timișoara), AmFiTeatru (în Botoșani), Magic Fest (în Suceava), Victory of Art (în București), Amprente (în Brașov), Seathre (Constanța) etc. și mai ales Ideo Ideis (în Alexandria) foarte importante pentru dezvoltarea liceenilor implicați. Multe dintre ele mi-au rămas în suflet pentru că m-au ajutat la dezvoltarea mea ca om dar ulterior și ca actor sau trainer.
În Bacău aș putea spune, fără să exagerez, că asistăm la un adevărat fenomen: sunt foarte mulți tineri liceeni interesați de lumea teatrului. Pe lângă faptul că există patru trupe mari (cu mulți membri dar și cu o tradiție destul de veche în a se coordona singuri) – un lucru specific la IDFest este că e organizat în proporție foarte mare chiar de adolescenți. În IDFest tinerii nu descoperă lumea teatrului doar de pe scenă sau din sălile de workshop (unde le sunt traineri profesioniști sau studenți din domeniu); ei se confruntă astfel și cu responsabilități ce țin de organizarea unui asemenea eveniment, alegându-și departamente în care să activeze (logistică, PR, foto-video, redacție etc.)
Cred că iar ai deschis un subiect despre care aș putea vorbi zile întregi… poate îl dezvoltăm într-un alt interviu, mai ales că acest fenomen a luat mare amploare în ultimii ani și merită orice discuție pe această temă.
Și cu bune și cu mai puțin bune.
Cum ai construit spectacolul Generația Z și care sunt ingredientele acestuia? La ce să ne așteptăm?
Sunt extrem de bucuros că Festivalul !MPRO mi-a oferit ocazia de a realiza un spectacol de tip long-form chiar cu adolescenți. Recunosc, îmi doream de ceva vreme să fac așa ceva. Nu am abordat lucrurile în vederea ”construirii” unui anumit spectacol; chiar dacă în prezentarea festivalului scrie ca sunt ”regizor”, eu nu sunt regizor.
Profitând de context, am încercat să creez condițiile optime în care acești tineri să descopere și să exploreze conceptul de improvizație ”long-form” și să se bucure de experiențe diverse; sper să le fie cu adevărat utile și celelalte spectacole pe care le pot viziona în festival, atelierele la care s-au inscris și oamenii pe care îi vor întâlni.
Ingredientele sunt Luca Demezzo, Dragoș Sărățeanu, Luca Udățeanu, Dragoș Prundeanu, Maria Petre, Simona Rădoi, Julia Moraru, Mario Grigore și sunt mai mult decât încântat. Unii dintre ei au descoperit cu această ocazie improvizația și absolut toți vor juca pentru prima dată un spectacol long-form, în festival. Le mulțumesc pentru încredere și disponibilitate și singurul lucru pe care mi-l doresc este să se bucure atât de mult de această experiență încât să-și dorească să continue cu acest spectacol, pe care ulterior să-l dezvoltăm.
Ce te bucură cel mai mult la improvizație și la astfel de evenimente? Și ce te motivează în continuare?
Mă bucură când întâlnesc oameni care să mă inspire și în care să am încredere. Mă bucură când poate ofer și eu inspirație și încredere.
Mă motivează faptul că în jurul meu am deja astfel de oameni.
Ai avut până acum un an plin – ce mai urmează, unde te mai putem vedea?
Este adevărat, #amtreaba! 😛
Chiar acum scriu de la Bacău, unde la Teatrul Municipal Bacovia (la care sunt și angajat) urmează să scoatem o premieră – la sfârșitul lui septembrie, deci foarte curând! Este vorba de ”INSECTE” după Josef Čapek & Karel Čapek, în regia lui Mădălin Hîncu. Abia aștept! Cred că va fi un spectacol pentru care merită o excursie în orașul lui Bacovia. Tot aici mai apar și în ”Căsătoria”, după N.V.Gogol, regia Slava Sambriș sau ”Steaua fără nume” de Mihail Sebastian și în alte surprize care vor urma în stagiunea proaspăt deschisă.
În București aștept pe toată lumea la spectacolele companiei ”JAMAIS VU” – ”Funia” (adaptare după Alfred Hitchcock), ”Libretto Solitudine”, ”Libretto Impostura”, InstaShakespeare (un spectacol de impro long form) și cine știe ce va mai urma 😉 – toate în regia lui Matei Lucaci-Grunberg; sau la show-urile de impro cu Backstage Boys. Și cine știe ce va mai fi…
… cred că cel mai bine e să ne vedem pe Facebook sau Instagram (până acum atât am), unde sper să revin cu postări și promit că voi anunța tot ce e de anunțat.
Vă îmbrățișez!
***
Ștefan Huluba a descoperit lumea improvizației în timpul facultății și este membru fondator al trupei Backstage Boys (din 2010). În cei 12 ani de activitate, alături de Backstage Boys, joacă în București, precum și în multe alte orașe din țară, spectacole de impro (short form și long form), câștigă Campionatul Naţional de Teatru Sport din cadrul Festivalului Naţional de Improvizaţie (2014), este finalist al emisiunii IUmor (Antena 1).
A mai improvizat și în alte spectacole (diferite formate) – cel mai recent fiind ”InstaShakespeare” (coordonat de Matei Lucaci-Grunberg, pornind de la universul shakespearian) și, poate cel mai personal, fiind ”…ish” (un solo-improv în care ”vorbește” în toate limbile străine 😛 ). Până acum a participat la toate edițiile Festivalului Național de Improvizație.
Ca trainer activează de aproape 15 ani, lucrând în special cu adolescenți din trupele de teatru de profil, în festivaluri de teatru pentru liceeni sau alte proiecte educaționale. A ținut ateliere de improvizație pentru firme și companii dar și în cadrul unor proiecte ce au vizat categorii vulnerabile, cele mai relevante fiind ”Beyond Bars” și ”Past Tomorrow” (ateliere pentru deținuți, proiecte coordonate de Sever Bârzan).