Fink: Studiind istoria si fizica, am invatat ca, intr-o lume cu atat de mult fals entuziasm, unele lucruri au nevoie de credinta sau de lipsa ei
Fink = muzician, compozitor, scriitor și DJ de renume internațional
E deja cunoscută colaborarea lui Fink cu artiști renumiți precum Amy Winehouse, pentru care a compus piese și care a ajuns să îl inspire la rândul ei să completeze beat-urile sale cu o voce care să le complementeze, sporindu-le astfel intensitatea. Muzica lui Fink, încărcată de emoție și greutate, a fost adesea folosită să puncteze momente cheie din seriale cunoscute ca House M.D., The Walking Dead, Lie to Me, CSI:NY, NCIS, Suits sau Parenthood. Cea mai recentă colaborare a sa este cea cu John Legend, pentru piesa “Move”, inclusă pe coloana sonoră a filmului laureat cu premiul Oscar, “12 Years a Slave”.
Am vrut să-l cunoaștem mai bine pe creatorul, compozitorul, chitaristul, producătorul și vocea Fink, Fin Greenall. Așadar, discuția pe care am avut-o cu Fink o găsiți mai jos în două variante, cea originală, în limba engleză, și cea în limba română.
Citeste si: Concertul Fink: l-am trait prin toti porii si apoi n-am mai gasit cuvintele cu care sa-l descriem
GALERIE FOTO CONCERT 4 februarie, Silver Church
Crearea muzicii a devenit mai importantă decât distracția, iar fericirea a devenit mai importantă decât banii
Londra sau orașul de adopție, Berlin? Unde te simți mai creativ? Și ce are Berlinul de este așa de căutat de către artiști?
Fink: Bună ziua/ bună seara! Am locuit în Londra mulți ani, în mod ironic mi-am petrecut acolo perioada mea de muzică electronică dar cred că într-un fel Berlinul este locul în care trebuie să fiu, din punct de vedere creativ, în acest moment – e un oraș extraordinar plin de oameni creativi din toată lumea – sunt atât de multe influențe – și cum New York-ul și Parisul și Londra au devenit prohibitiv de scumpe pentru artiști – mulți dintre noi se mută la Berlin – îți poți trăi viața acolo, chiar poți trăi și fără a simți stresul că ai nevoie de o grămadă de bani, ai mai mult timp ca să fii cu adevărat creativ … e un loc foarte căutat acum – ca-ntotdeauna….
Ți-ai început cariera ca DJ și ocupându-te de muzica electronică. Cât de departe-ți pare 1997 acum? Ce s-a schimbat?
1997 pare extrem de departe – s-au schimbat atât de multe în peisajul muzical și al tehnologiei de atunci – frate – când m-am apucat eu de muzică nu existau nici măcar telefoanele mobile. Viața de DJ era extraordinară pentru mine pe atunci – mi-a plăcut la nebunie … totul s-a schimbat – noi toți ne-am schimbat – momentul ăla pare foarte departe, dar pot reproduce călătoria pas cu pas până în prezent – fiecare piesă, fiecare acord, album, concert – au condus la acest moment – care-n sine este doar un alt pas din călătoria mai mare. Presupun că, pe plan personal, nevoile și dorințele mi s-au schimbat … crearea muzicii a devenit mai importantă decât distracția, iar fericirea a devenit mai importantă decât banii …
În prezent, ești un compozitor foarte apreciat. La începutul carierei nu te simțeai atât … de compozitor?
Nah, nu prea. De fapt, în perioada de muzică electronică, eram cu toții foarte, foarte anti-cântece, anti-trupe, anti-industrie – consideram că piesa este un concept complet fumat și că muzica electronică și cluburile erau viitorul. Dar am avut o mulțime de experiențe în viață; și prin concertele live și prin trupele care m-au făcut să-mi schimb radical părerea – acum scriu multe cântece, atât pentru mine, cât și pentru alții. Am descoperit că lucrul care-mi place cel mai tare și, culmea, care mi se pare cam cel mai ușor de făcut este chiar lucrul împotriva căruia am luptat în tinerețe. Încă-mi place muzica electronică instrumentală … dar, pentru mine, a fi compozitor este, cum se spune, “a good fit”.
Cât de conectat te simți cu muzica din prezent? Când asculți o piesă nouă, ți se întâmplă să te oprești vreodată și să spui: „Uau, cântecul ăsta e scris bine / riff-ul ăsta e minunat etc.”?
Cum să nu! Mi se întâmplă foarte des. De fiecare dată când aud o piesă care-mi place foarte mult trec printr-o mulţime de stări – de la “rahat, de ce n-am scris eu asta” la, “rahat – de ce n-am făcut și eu asta, era o idee atât de simplă”. Așa ceva mi se întâmplă cam de fiecare dată când ascult ceva de la Radiohead. Ador muzica nouă, în fiecare an, vor fi piese care, deși nu-ţi dai seama, într-un fel sau altul, vor deveni coloana sonoră a multitudinii de momente pe care încă nu ştim că le vom trăi. Ăsta e unul dintre cele mai frumoase lucruri la muzică, an de an, ai parte de momente tot mai frumoase.
De la Amy Winehouse am învățat că talentul, talentul brut mai ales, e de neoprit
Ce crezi că ai învăţat de la artişti precum Amy Winehouse, John Legend, Banks şi ceilalţi colaboratori ai tăi?
De la Amy am învățat că talentul, talentul brut mai ales, e de neoprit; de la John, care-mi e bun prieten acum, am învăţat să las mai mult de la mine, să fiu mai relaxat. De la Banks, ce să zic– Jill e adorabilă, un talent înnăscut. Cu fiecare colaborare, îmi dau seama că cea mai bună formă de colaborare are loc atunci când renunţi la orgolii înainte de-a intra în studio şi te străduiești să fii cel mai bun artist pentru a concepe cel mai frumos cântec posibil alături de partenerul tău.
Care e trupa ta preferată din 2014 şi care ţi-a displăcut cel mai mult?
Ce trupă mi-a plăcut cel mai mult în 2014; păi, mi-a plăcut albumul celor de la SWANS – To Be Kind (au avut şi un concert excelent la Berghain, în Berlin, anul acesta). Îmi place şi noul album al lui Ben Howard, Nick Mulvey a debutat excelent, iar Modern Boxes al lui Thom Yorke e foarte bun… Ce nu mi-a plăcut… Nu ştiu, au fost atâtea albume Urban proaste lansate în 2014, încât e greu de spus care mi-a displăcut mai mult sau mai puţin.
Îmi pare rău pentru spectatorii care stau cu telefonul în mână la concert – ar trebui să absoarbă spectacolul prin toţi porii în loc să-şi creeze amintiri false pe un card de memorie
Îţi mai place să cânţi live? S-a schimbat modul în care publicul „consumă” un spectacol în ziua de azi? Te deranjează multitudinea de telefoane şi camere de filmat? Când eşti în public, cum te bucuri de un spectacol?
Îmi plac spectacolele live! De obicei, sunt cel care stă la bar sau pe scări… Îmi place să am o perspectivă generală asupra a tot ce se întâmplă, dar îmi place şi să mă pierd în mulţime. De multe ori, mă duc la spectacole în zilele mele libere dintre concerte. E plăcut să nu-ţi faci griji pentru pregătirea unui spectacol 😉 Una peste alta, îmi plac concertele live – sunt infinit de multe trupe pe care aş vrea să le văd cântând live. Partea proastă e că eu mă număr printre acei artişti şi sunt mereu plecat în turneu, aşa că rareori apuc să urmăresc trupele care-mi plac. În mod normal, pentru asta e sezonul de festivaluri, toate trupele se adună la un loc şi toată lumea apucă să vadă ce pierde pe parcursul anului. Anul trecut au fost Sun Kil Moon, Patti Smith, Connan Mockasin. Marea de telefoane mobile nu mă deranjează – nu prea le observ. Într-un fel, îmi pare rău pentru ei, pentru că ar trebui să absoarbă spectacolul prin toţi porii şi să-şi întipărească totul în memorie în loc să-şi creeze amintiri false pe un card de memorie. Eu nu prea fac fotografii, încerc să-mi construiesc amintiri adevărate.
Ai fost acuzat vreodată că ai fi greu de convins? Din ce puncte de vedere crezi că ar trebui să fim greu de convins? Să ne lăsăm greu de convins în timp ce ascultăm noul album Fink?
Pe vremuri, aveam nevoie de dovezi pentru orice, dar nu mai sunt atât de sigur acum. Studiind istoria şi fizica, am învăţat că unele lucruri au nevoie de credinţă. Sau de lipsa ei. Într-o lume cu atât de mult fals entuziasm… Acum, fiecare trupă nouă e ridicată în slăvi şi denumită „noua…” sau „versiunea modernă a…” sau „nemaipomeniţi”, când, de fapt, sunt doar o fotocopie proastă a unei trupe vechi. Dacă vă place o trupă, mergeţi la concertele ei, asta e singura dovadă de apreciere. Ascultaţi albumele Fink şi, dacă vă plac, ascultaţi-ne live. E cu totul altceva. Unii oameni preferă albumele, alţii preferă concertele… Cât timp vă place măcar una dintre variante, noi suntem fericiţi.
E acea perioadă din an în care lumea din industria muzicală recomandă diverși artiști ce merită urmăriți în lunile următoare. Care-ar fi alegerile tale?
Maggie Koerner, Douglas Dare, Mentrix și întreaga scenă muzicală din Australia.
O plimbare pe răcoare după un show încins ar fi foarte plăcută. O să caut un râu şi o să mă plimb pe malul lui şi o să fumez o ţigară
Ce crezi că ar trebui să facă cineva care va veni la concertul tău din Bucureşti înainte de a veni la spectacol? Dar după?
Înainte, să meargă cu prietenii într-un bar, să bea o bere sau ceva de genul acesta, să asculte trupa din deschidere (Douglas Dare e nemaipomenit, sigur nu veţi fi dezamăgiţi). Apoi, găsiţi-vă locul în sală, luaţi-vă ceva de băut şi scufundaţi-vă în muzică. La final, nu ştiu, eu cred că o să beau o bere rece într-un loc liniştit, dacă pot să găsesc aşa ceva, şi o să mă bucur de poate singurele 5 minute din zi în care pot fi lăsat în pace să absorb atmosfera din jur. Concertele sunt foarte intense, aşa că am nevoie de câteva momente ca să mă liniștesc. O plimbare pe răcoare după un show încins ar fi foarte plăcută. O să caut un râu şi o să mă plimb pe malul lui şi o să fumez o ţigară.
Traducerea și adaptarea: veverița_bc și Alexandru Anghel
_____________________________________________________________________________________________________________
The study of both History and Physics has taught me some things just require faith – or lack of faith, in a world full of so much fake hype
London or your adopted hometown, Berlin? Where are you the most creative? And what is it about Berlin that makes it „wanted” by so many artists?
Bună ziua, bună seara. I lived in London for many years, the electronic years – ironically, I guess a little bit, Berlin is where I need to be right now creatively – it’s an amazing city full of the world’s creatives – there are so many influences – as NY and Paris and London just get prohibitively expensive for artists – many of us are moving to Berlin – you can live life there, really live and without the stress of needing a lot of money to be there, you get more time to be truly creative….it’s a really buzzing place right now – as always….
You’ve started with electronic music and by being a DJ. How far away does 1997 feel to you now? What changed?
1997 feels like a century away – so much has changed in the landscape of music and technology since then – man – when I started making music there wasn’t even the mobile phone! The DJ life was awesome for me back then – I really loved it…everything has changed – we’ve all changed – it feels far away but I can trace the journey step by step all the way to now – every track, tune, record, gig – has led to this moment – which in itself is just a single step on the bigger journey. I guess for me my needs and desires changed … making music became more important than having a good time and happiness became more important than money….
Nowadays you are very appreciated as a songwriter. Did you not feel like a songwriter early on?
Nah – not really – in fact in the electronic days we were all very, very anti-song, anti-band, anti-industry – I always thought the song was a totally outdated concept and that electronica and clubbing was the future….but I had a load of experiences in life and with live gigs and bands that, at the time, really turned me around – now I song write a lot for myself and others. I found the thing I like the most, and strangely find kinda easiest, is the thing I spent my youth fighting….I still really love instrumental electronica …. but for me – being a songwriter is, as they say, a “good fit”.
How much do you connect with the new music being made around? While listening to a new song have you ever stopped and said: „Wow, this is great songwriting/this is one hell of a riff etc.”?
Fuck yeah – that happens all the time – every time I hear a record that I really love all kinds of emotions run through me – from “shit, I wish I’d written that” to, “shit – why didn’t I do that, it’s such a simple idea”. Pretty much every time I hear a Radiohead record I get that. I love new music, every year there will be records we don’t know yet that will in some way soundtrack a year of moments we don’t yet know we will have….that’s one of the most beautiful things about music….every year there are more amazing moments….
What do you think you learned from the likes of Amy Winehouse, John Legend, Banks and your other collaborators?
From Amy (Winehouse) I learned that talent, rawe talent, is unstoppable; with John, a good mate now, I learned to let go a bit more, to give more, to just relax a bit more. From Banks, well – Jill is lovely, a really natural talent. With every collaboration, I find that it works best if you just check your ego at the door of the studio and just be musicians working towards the best song possible together….
The band you hated and the band you loved the most in 2014.
The band I loved the most in 2014 – well – I loved the SWANS record To Be Kind (great gig I saw at Berghain too in Berlin this year), I love Ben Howard’s new one too, Nick Mulvey’s debut was great, Thom Yorke’s Modern Boxes record is excellent….band I hated….I dunno – there were so many shit Urban records released in 2014 it’s hard to hate one more than the other….
Do you still enjoy doing live shows? The way the audience „consumes” a show nowadays, has it changed? Does the sea of cell phones and cameras out there bother you? When you’re in the audience, how do you enjoy a gig?
Aaaah – I love gigs – I’m the guy at the back at the bar, or the guy on the stairs – I like to see what’s happening – but I also like to lose myself in it all … I often go to gigs on my days off on tour – it’s nice to not be the one worrying about line checks and so on 😉 I love live shows – there are an infinite number of bands I want to see live – the bummer is I’m one of them and always on tour, so I rarely get to see the bands I really love. Normally that’s what festival season is for – all the bands kinda hang and get to see all the bands you’ve been missing all year … last year it was Sun Kil Moon, Patti Smith, Connan Mockasin. The sea of cell phones doesn’t bother me – I don’t really notice I mean, in a way I feel for them – they should be just absorbing the gig and building a real memory instead of a fake one on a camera – I don’t really take pictures, I try and build a real memory instead…
Have you ever been accused of being a hard believer? In what concerns do you think that we should be hard believers? Should we be hard believers while listening to the new Fink album?
I used to need proof to believe in anything – but now I’m not so sure. The study of both History and Physics has taught me some things just require faith – or lack of faith….in a world full of so much fake hype – like – every new band is hyped as “the new……” or “the modern version of…..” or “amazing” when they’re actually just a photocopy of a good band from a few years ago. Go to a gig if you love it – that’s all the proof you need that you like the band….listen to the Fink album and if you like it come see us live – it’s very different – some people prefer the records, some people prefer the gigs….as long as you like one of them we’re happy.
It’s that time of the year when people in the music industry tip artists to watch for the months to follow. What will be your choice(s)?
Maggie Koerner, Douglas Dare, Mentrix and the whole Australian scene.
What do you think a person that’s attending your gig in Bucharest should do before coming to the show? And after it.
Before – go to a bar with mates, have a beer or so – catch the support band (Douglas Dare is great – you won’t be disappointed) – then kinda find your spot, get your drink together and just soak in the music. After – I don’t know – what I will be doing is having a cold beer sat in a quiet place somewhere, if I can find one, and enjoy perhaps the only 5 minutes of my day where I can be left alone and just absorb it – the shows are very intense for me, so I need a few moments to chill … a nice walk in the cold after the hot gig is always really nice – find a river and walk next to it whilst having a smoke – that would be nice …
___________________________________________________________________________________________________
