FESTIVALUL INTERNATIONAL DE TEATRU NETA: Ziua 4 – o zi de confuzie totala
Cronică de Gabriela Hamzescu
În cea de-a patra zi de festival, am urmărit spectacolul “Tobelia” prezentat de Teatrul dramatic din Vratsa, Bulgaria (o co-producție Bulgaria, Muntenegru, Slovenia) și „Confuzii” prezentat de Compania Eurokaz din Croația.
În primul rând, cele două spectacole m-au făcut să mă întreb care au fost criteriile de selecție în festival. Chiar sunt acestea reprezentative pentru zonele geografice si culturale de unde provin? Mi s-ar părea destul de trist să fie așa. Deocamdată, nu am aflat nici un răspuns, dar promit să scriu dacă am noutăți.
“Tobelia” este o poveste sumbră a trei femei (mama, fiica și cumnata), care îl plâng pe singurul bărbat mort al familiei. Textul este construit în jurul acestei tradiții care se păstrează și astăzi în Albania și Muntenegru – în familiile fără un bărbat, una dintre femei își sacrifică sexualitatea pentru a prelua rolul de cap de familie. Având și alte responsabilități în festival, nu am reușit să văd integral acest spectacol, însă părerile celor care au rămas în sală și discuția cu realizatorii mi-au confirmat că nu am pierdut nimic important. Din câte am înțeles, singurul lucru bun a fost muzica spectacolului – rock iugoslav.
Am văzut, însă, spectacolul „Confuzii” pregătită să mă revanșez și să stau până la capăt de această dată…ceea ce am și făcut, din păcate. Textul este o adaptare liberă după romanul lui Robert Musil – Rătăcirile elevului Torless. Știam că este vorba despre descoperirile impulsurilor homo-erotice ale acestui elev și eram foarte curioasă cum va fi tratată această temă care nu mai reprezintă nimic nou sau șocant în societatea contemporană. Ei bine, tot spectacolul a fost un amalgam de muzică, gesturi baletate, puține cuvinte, multe proiecții greu de urmărit și chiar o masă – dulap în mijlocul spectatorilor, scenele de acolo fiind greu de urmărit de cei din față. Am privit cu maximă atenție tot ce se întâmpla pe scenă încercând din rasputeri să înțeleg care este mesajul spectacolului…care sunt relațiile dintre personaje….ce semnificație are fiecare acțiune pe care o vedeam… În fine, faptul ca toți actori au jucat complet goi preț de câteva minute…apoi s-au îmbrăcat și iar s-au dezbrăcat și tot așa…iar a fost ceva de neînțeles și complet nejustificat cu atât mai mult cu cât nuditatea în teatru este deja o formulă învechită care nu mai șochează pe nimeni. Ceea ce a fost însă ușor șocant, dar mai degrabă penibil, a fost proiecția unor imagini scatologice repetate obsedant fără nici un sens. Partea a doua a spectacolului a fost și mai plictisitoare și greu de urmărit, deja baletul continuu al actorilor și mimarea muzicii de operă deveniseră o risipă totală (de data aceasta în sensul rău al cuvântului) de energie. Totul a culminat cu proiecția finală a unei șine de tren … după ce actorii și-au luat aplauzele și au ieșit din scenă.
Fiind târziu, mulți spectatori au plecat, dar am fost totuși destui care am așteptat cu nerăbdare explicațiile regizorului, în ciuda oboselii și a foamei care ne îndemna să mergem spre terasa din spatele teatrului. Era clar că toți aveam nevoie de lămuriri suplimentare, pe lângă toate teoriile pe care fiecare în parte încercase sa le lege de acest spectacol. Ei bine, cu multa dezinvoltură, regizorul Branko Brezovec a oferit următoarele explicații (citez din memorie cu aproximație): “la început a fost muzica…partituri din care nu s-a taiat nimic si de aici s-a construit totul…fara niciun pic de improvizatie…apoi, la un nivel superior este Kant….Scopul spectacolului este sa nu intelegeti nimic, absolut nimic….iar partea a doua este special construita sa fie cat se poate de plictisitoare ca sa aveti timp sa va ganditi la ce nu ati inteles in partea intai”. WOW! Pentru mine, aceasta este cea mai bulversantă declarație a unui regizor despre spectacolul său. Când a fost întrebat unde este actul artistic în tot acest spectacol, dl. Brezovec s-a făcut că nu întelege sau pur și simplu a răspuns cu o altă întrebare: ce este arta? Ce este acela un act artistic? Dând de înțeles că aceste aspecte nu-l preocupă.
M-a revoltat toată această poveste și am simțit că sunt luată de proastă și că cineva a vrut cu orice preț să-și bată joc de mine și de timpul meu. S-au răsturnat în mine toate teoriile despre teatru pe care mi le-am formulat de-a lungul anilor. Da, bun, recunosc….explicat astfel, spectacolul și-a atins scopul: mi-a creat o puternică stare de confuzie, m-a plictisit îngrozitor și m-a frustrat teribil faptul ca nu reușeam să înțeleg nimic din ceea ce se întâmpla pe scenă. Aviz amatorilor de inepții – oricine încearcă să formuleze vreun alt merit al acestui spectacol decât cel enunțat mai sus și care corespunde scopului declarat al regizorului, înseamnă că este îngrozitor de ipocrit.
De ce mergem la teatru? Ce caută spectatorul în sala de spectacol? Ce anume vrea să i se întâmple în timp ce urmărește un spectacol de teatru? În ce fel vrea să fie transformat sau îmbogățit după o astfel de experiență??? Aș face un astfel de sondaj printre toți iubitorii de teatru. Am totuși bănuiala că nimeni nu va spune că își cumpără bilet la teatru și își pierde două ore din viață ca să se plictisească sau să nu înțeleagă nimic din ceea ce se întâmplă pe scenă. Este păcat că se investesc bani și muncă în astfel de producții fără sens, când alte proiecte cu adevărat bune stau și zac prin sertarele artiștilor care nu dispun de o finanțare minimă pentru proiectele lor de suflet.
M-am întrebat dacă merită efortul să scriu aceste rânduri și mi-am spus că da. A meritat chiar efortul de a rămâne până la final la acest spectacol pentru că m-a pus pe gânduri mult. M-a făcut să mă întreb iar și iar – ce înseamnă teatrul pentru mine? Și acesta este un câștig!
Data viitoare voi scrie despre spectacolul „Un mort se întoarce la iubita lui” – cea mai frumoasă poveste de iubire văzută de mine în ultimii 10 ani care i-ar face geloși chiar și pe Romeo și Julieta, ca să nu mai vorbim de Shakespeare.
