Cu dorurile la vedere: Mădălina Pavăl strânge doruri de la oameni pentru a le împleti cu muzică
Mădălina Pavăl, fata care cântă doine în teniși, și-a petrecut ultima perioadă alături de un proiect despre doruri, în care îi invită pe oameni să-și spună cel mai mare dor al lor. Poveștile sunt “expuse” apoi pe Instagram și Facebook, în expoziția virtuală “Cu dorurile la vedere”.
“Reacțiile sunt oau! Am început proiectul cu puțin înainte de pandemie și l-am continuat după. Primesc multe, foarte multe mesaje de la oameni, care îmi spun dorurile lor. Pentru mine, asta a făcut izolarea mult mai acceptabilă. Am simțit că nu sunt singură, că toți trecem prin același “greu” numit viață și că tuturor ne fuge gândul la ceva sau la cineva de care ne e dor.
Ideea acestei mini-campanii a venit încă de la concertul de lansare când două prietene s-au gândit să pună la intrare “bolul cu doruri”, iar oamenii au reacționat foarte fain și au scris despre dorurile lor. Așa că am zis să facem un “bol” mai mare, pe internet, unde altundeva?
“Oamenii se fac” dor nu e doar o metaforă. Noi chiar ne facem dor. Pe bune. Zi de zi. Am plecat de la faptul ca toți avem dorurile noastre. De acasa, de părinți, de iubiți, de copilărie.
În perioada pandemiei am auzit cuvântul dor și mai des, am primit și mai multe mesaje, poze și versuri. Dorul e un proces care ne maturizează, tot ziceam asta în concerte. Acum vad zilnic asta. Cred că am ieșit din aceasta perioada mai răbdători și mai bini cu noi. Eram fericiți și nu știam” spune Mădălina Pavăl.
Dintre poveștile care au ajuns în“Cu dorurile la vedere”:
“Sigur sunt și doruri care nu mai mor, la fel cum este dorul de veșnicia din mâinile bunicii. Din joaca degetelor ei s-au născut cele mai frumoase codițe.” – Rucs Lipsa
“Așa sunt dorurile, vin atunci când nu te aștepți și nu pleacă atunci când vrei tu.” – Silvia Pavăl
“Primul dor și primele mele cuvinte scrise (de mama, pentru că eu nu știam) aveau să fie despre mare. La fel ca atunci, mi-e dor de mare acum, mi-e dor de ea când sunt acolo și, mai ales, mi-e cel mai dor atunci când știu că trebuie să-mi iau rămas bun.” – Roxana Stratulat
“Cel mai dor mi-e de bunici. Sunt copil crescut la țară, așa că atunci când prind loc la mașina timpului, mă întorc într-o vacanță de vară acolo, când erau toți în viață. Bunici, părinți, prieteni și toți oamenii care s-au dus pe sus, pe undeva sau pe unde ne-om duce noi când terminăm cu taskurile de aici :)” – Greta Goran
“Zilele astea m-a prins un dor de ai mei. Să fim toți claie peste grămadă, să nu încăpem la masă de mulți ce suntem. Să povestim, să ne certăm, să ne împăcăm, să râdem, să stăm îmbufnați. Toți cinci, cu mama și tata.” – Dona Georgia
“Mi-e dor de naivitatea cu care credeam în copilărie că o să fie bine. Mi-e dor de curajul cu care mă îndrăgosteam sau visam, chiar dacă acum nu aș mai face asta. Era așa, mai mereu senin fără prea multe bătăi de cap.” – Andrei Lasc
“Mi-e dor de scândură și public
Mi-e dor rostul când rostesc
Mi-e dor de râsul și de plânsul
Pe care greu le stăpânesc” –Alexandru Voicu
“Simt dorul zilelor în care mă închideam în casă cu un teanc de cărți și fără nicio notificare, fără social media, fără aplicații care cuantifică și fragmentează viața. Mi-e dor să stau ore în șir pe balcon uitându-mă la oameni sau la ploaie și scriind povestiri scurte la flux continuu.” – Cristian Neagoe
“Mi-e dor de străzi aglomerate,
Mi-e dor de șoaptă în ureche,
Mi-e dor de scenă și magie,
Mi-e dor de muzică-n concerte,
Mi-e dor de tine și de mine,
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor” – Diana Buluga
“Mi-e dor să se stingă lumina în sală, mi-e dor să aud publicul cum se așază. Mi-e dor să-mi transpire palmele și să simt că inima vrea să-mi sară din piept. Mi-e dor de teatru. Mi-e dor de înâlnire, mi-e dor de dialog, de celălalt, de colegii mei.” – Sabina Lazar
“Dorurile-s simple: o dimineață la țară în care culegeam flori de tei. Era trocul pe care îl făcusem cu bunica – eu culeg tei, ea mă ajută să vând limonada la poartă. Dorul de familie laolaltă, de liniște. Un dor nostalgic și acum mai asumat.” –Andreea Amaritei
Proiectul “Cu dorurile la vedere” continuă pe conturile de Facebook și Instagram ale Mădălinei Pavăl. Oricine poate trimite prin mesaje dorurile sale și ele vor fi publicate în expoziția de dor. Și, mai mult decât atât, următorul album al Mădălinei va fi inspirat din dorurile oamenilor așa că oricine are curaj să povestească sincer despre ce îi e dor are și șansa de a și-l auzi cântat.