Charleston 2017 (regizat de Andrei Crețulescu) sau când viața îți dă un șut în cur de te ia naiba și tu nu știi ce să faci, așa că mai bine îl ignori, îl dansezi, îl lovești, urli la el, te lupți cu el. Îl fumezi și-l bei fără limite, până când cineva îți trântește adevărul crunt în față: ești impotent, ești alcoolic, ești singur și tu îl recunoști până la urmă, dar asta nu înseamnă că de acum încolo vei ști ce să faci cu  viața ta.

Pentru mine, #Charleston (cu Serban Pavlu – băiatul rău și Radu Iacoban – băiatul bun) este un film despre singurătate. Despre singurătatea fiecărui om de pe planetă, pentru că oricâți oameni am avea în jurul nostru, până la urmă noi tot de noi înșine avem nevoie.
Pentru că într-o zi ești cu cineva și mâine îl poate face zob o mașină.
Pentru că într-o zi ești viu și mâine poate te privești din ceruri.
Pentru că pe tine trebuie să te cunoști, să te accepți și să-ți repari sufletul până pleci de pe pământul ăsta.
Pentru că oricâtă iubire ai da din tine, în primul rând trebuie să te iubești pe tine, dar asta nu-ți dă dreptul să fii egoist până la capăt.