„Cea mai bună lecție pentru mine a fost aceea că trebuie să-ți găsești grupul potrivit în care să înflorești și să te definești.” – Adriana Bordeanu
Pentru Adriana Bordeanu, actriță, improvizatoare în singura trupă de improvizaţie feminină din ţară (trupa iELE), și trainer Recul, activitatea de manager de proiect al Festivalului Național de Improvizație e ocazia de a ajuta fenomenul improvizației să crească frumos și să ajute cât mai mulți oameni. Cea de-a noua ediție a acestui eveniment (singurul festival de improvizație din România) ne propune nou spectacole ce se pot vedea între 17-19 septembrie la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București în Sala Amfiteatru, precum și online oriunde în lume – în baza biletelor disponibile pe Eventbook – precum și un spectacol Impro Jam gratuit pe 16 septembrie la RECUL unde oricine din public se poate alătura improvizatorilor pe scenă. Iată ce ne-a povestit Adriana despre experiența ei.
Relația cu improvizația, lecții, provocări
Am făcut cunoștință cu improvizația în facultate, dar nu a fost dragoste la prima vedere. Începutul a fost mai anevoios. Aș putea spune că statusul relației mele cu improvizația putea fi descris foarte bine de sintagma “it’s complicated”. Nu aveam încredere în mine și trăiam cu frica continuă că voi greși. Simțeam că s-ar putea transforma în ceva extraordinar, de-asta nu am renunțat, dar eram des paralizată de vocea interioară care mă comenta și mă înfrâna.
Cea mai bună lecție pentru mine a fost aceea că trebuie să-ți găsești grupul potrivit în care să înflorești și să te definești. Și am făcut asta alături de trupele iELE și Freeze. Cu oamenii de acolo mi-am găsit libertatea care m-a făcut să-mi descopăr umorul și să mă las purtată de intuiție. Ușor, ușor, am început să mă descopăr pe mine în impro și să nu mai încerc să copiez mecanisme și stiluri masculine de a improviza. Căci nu prea aveam modele feminine și asta a făcut procesul mai lung. M-am lovit foarte des, la început, de preconcepția că femeile nu sunt amuzante și că “nu au ce le trebuie să fie bune în impro”. Dar tot lucrând și citind și experimentând, am descoperit că improvizația nu este despre a fi funny cu orice preț, ci este despre a avea grijă de partenerii de scenă, este despre a asculta, despre a despica firul în patru atunci când apare un element neobișnuit în scenă, despre a-l crește și a-l duce mai departe. Acum improvizația mi se pare profund feminină și mă entuziasmează că mai am atât de multe de învățat și de descoperit.
Specificul, particularitățile și atuurile improvizației
Cred că se simte “pericolul” în care se află improvizatorii. Pentru că neavând scenariu, te arunci pur și simplu fără plasă de siguranță. Într-un spectacol bun de improvizație, actorii merg pe sârmă. Și oamenilor le place să vadă riscul, să vadă cum teritorii noi sunt cucerite.
Atunci când un moment extraordinar se naște sub ochii tăi, e ca un gol marcat de echipa cu care ții într-un meci de fotbal. E ca și cum ai fi în atelierul unui pictor când e cuprins de inspirație și începe să amestece culorile și să se piardă în pânza de pe șevalet. Ești în culisele creativității. Și asta nu poate să fie decât foarte interesant. Ești spectactor al procesul de creație, pentru că da, improvizația e un proces, nu un rezultat.
Evoluția scenei de improvizație în România și speranțe
Ooo, a evoluat mult. Când am făcut eu cunoștință cu improvizația, la noi erau prezente doar show-urile de short form și teatru sport. Acum am ajuns să facem impro în stil Cehov. Chiar am avut de curând premieră în Recul – Livada cu pescăruși. Și a fost nemaipomenit. Ne-a ajutat și ne ajută mult să lucrăm cu traineri internaționali, să vedem spectacolele lor, să facem cunoștință cu stiluri noi de abordare. Acum trei ani, după un workshop cu actori de la The Maydays, am pornit un proiect de impro muzical. După fiecare ediție a Festivalului Național de Improvizație sau rezidențe artistice apare un suflu nou de entuziasm și multă dorință de a face mai bine.
Unde sper să ajungă? La mai multă lume. Mă refer atât la public, cât și la mai mulți actori. Și dacă noi continuăm să ne îmbunătățim și să creștem, va crește și numărul de oameni îndrăgostiți de fenomen.
Ce simți că nu știe sau confundă lumea despre improvizație?
Prima confuzie e cu stand-up-ul. Dar aici, odată venit la spectacol, omul se prinde repede că nu e același lucru.
La spectacolele alea bune bune, oamenii nu cred că e improvizat. Atunci când vezi cât de bine s-au înțeles actorii, cât de bun a fost ritmul sau cum a venit replica aia perfect în momentul ideal, tinzi să crezi că au fost aranjate de dinainte. Pare imposibil ca totul să fi fost spontan. Mulți revin ca să se convingă, să ne prindă cu mâța’n sac , pentru că nu le vine să ne creadă pe cuvânt :))) Dar asta face parte din magia improvizației.
Cel mai recent spectacol, de la idee la jocul pe scenă
Cel mai recent e încă în pregătiri – Lyric Hotel & Spa – și o să-l puteți vedea în ultima seară de festival. Dar pentru că suntem în proces de descoperire încă, o să vă vorbesc despre Livada cu pescăruși, un proiect coordonat de Bogdan Untilă. Pregătirea a constat în studierea stilului, temelor cehoviene și exersarea numelor rusești :)) mare provocare să le inventezi și să le și ții minte.
Conținutul, replicile, opțiunile de personaje au fost și vor fi mereu spontane. Avem ca inspirație o discuție de început cu publicul în care întrebăm oamenii despre visele, preocupările, problemele, angoasele și planurile lor. Și apoi topim informațiile astea în spectacol. Despre formă știm că e monoscenă, adică editările se fac din intrări și ieșiri ale personajelor, nu avem sărituri în timp și nu schimbăm spațiul. Iar despre mișcare știm doar că scena trebuie folosită în întregime, că dacă stai cu spatele la public trebuie să fie clar intenționat și să vrei să transmiți ceva prin asta și că trebuie să variem numărul de actori prezenți deodată în scenă. În rest pur și simplu ne ascultăm bine unii pe alții și ne oferim spațiu unii altora cu generozitate să ne dezvoltăm personajele. Asta am făcut și la repetiții și la spectacol.
Experiența de organizare a acestei ediții a festivalului, în formulă hibridă
După experiența organizării de anul trecut, când situația era mult mai instabilă și s-au impus restricții noi cu o doar zi înainte de începere, anul acesta mi s-a părut floare la ureche. De anul trecut am funcționat luând în calcul mai multe scenarii și datorită acestui lucru am putut să adaptăm totul în doar 24 de ore. Anul acesta da, am luat din start în calcul formula hibridă și am optat pentru desfășurarea spectacolelor în aer liber la sala Amfiteatru de la TNB pentru cele mai sigure condiții de desfășurare. Provocarea majoră va fi vremea. Sperăm să țină cu noi și să jucăm sub cerul înstelat, dar dacă ploaia va cădea, în Sala Media noi ne vom muta. Suntem pregătiți cu scenariul B. Avem și scenariul C în mânecă, dar sperăm din suflet să nu trebuiască să apelăm la el.
Noutățile Festivalului Național de Improvizație
InstaShakespeare – un spectacol improvizat în stil shakespeare, o premieră absolută pentru peisajul evenimentelor de pe scenele românești, un muzical în stilul filmelor noir – chiar sunt curioasă cum va fi primit de public, Lyric Hotel & Spa – o farsă în ritm iambic cu final fericit, Strings – un spectacol cu o descriere care m-a făcut extrem de nerăbdătoare să-l văd
(Two clowns looking for the poetic and the ridiculous, in a show full of movement, music and madness) jucat de Ignacio Buby Grinstein și Liron Levin, și 9/New – creat special pentru !MPRO de Andel Sudik și gașca de invitați internaționali: Liron, Ignacio, Luke Benson și Andrea Lagrange Laviola.
Viața de impro după festival: planuri, spectacole etc
Ne vedem la Recul, pe Splaiul Unirii 160. Acolo joc, predau și stau de vorbă cu spectatorii curioși. În fiecare weekend acolo o să mă găsiți.