Breathelast: Pulsul viu este subpământul, deoarece în underground este o libertate care zburdă prin inspirațiile și piesele oamenilor

Breathelast: Pulsul viu este subpământul, deoarece în underground este o libertate care zburdă prin inspirațiile și piesele oamenilor

 

Breathelast este “o formatie de rock metal cu diverse influente, din Constanta – Bucuresti, fondata in 2010, cu radacinile multor altor proiecte locale la baza. Trecuta prin cateva schimbari de componenta, formatia rezista si isi promoveaza muzica prin multe concerte la inceput, ajungand sa evolueze de la an la an incat sa aleaga posibilitatile de afisare “pe viu”, trecand de la concerte de club la festivaluri nationale si la cateva iesiri din tara. Dorinta trupei de a canta si de a se reinventa mereu i-a purtat de la primele acorduri inspirate de nevoia de a nu folosi o reteta anume si de a baza “sound” ul trupei pe trairea naturala a membrilor formatiei, pana la abordarea in romana a unor nuante diferite, fata de ce erau obisnuiti sa livreze. Materialul “Maluri” ia astfel nastere, sub tutela Universal Music Romania, marcand un nou episod in evolutia Breathelast, acestui material urmandu-i “Monstrul” si “Ascuns in pereti”, ultimele doua fiind inregistrate si produse de catre Vladimir Ivanov / BlueCat Studio. Aceste ultime doua piese enumerate fac parte dintr-o trilogie care se va incheia in 2018.”

Breathelast inseamna:

Mihai – throat and dagger //
Hertzu – cannibalistic rhythm //
Aditza – low down dirty tones //
Vali – guitar and voice //
I0 Nuts – guitar and band pillar //

Am citat din ei, adica de pe pagina de FB.

 

Chesti@onarul lui Bogdan Serban, cu Ionut si Mihai de la Breathelast

Aproape 8 ani de Breathelast, hai sa facem o analiza SWOT, care sunt punctele tari și cele slabe ale trupei.

Ionut: S – andurata, W – lipsa timpului, O – electric, acustic, remix, T – varsta
Mihai: Cel mai tare punct al trupei este ca si-a dorit mereu sa cante, efectiv. Nu sa urmareasca emisiuni la tv si sa imite tendinte. (Ne-)am imitat eroii pana am devenit propriul echilibru in a aborda ideile ce se transforma in piese. Punctul slab al echipei sunt eu. Daca eram mai tupeist, cred ca eram mai ”departe”, ce o insemna departe intr-o tara unde nu exista industria asta, doar un comert ambulant condus de cine asculta ce vine de afara. Dar pana la urma ce poti fi, in afara de tine? (cum zice Audioslave).

Testosteron vs estrogen in rock-ul alternativ romanesc(si nu numai), de ce credeti ca nu sunt voci/instrumentisti de sex feminin in zona asta?

Ionut: Intr-adevar, sunt mai putine voci feminine si la nivel international, de aici lipsa exemplului.
Mihai: Eu cunosc cateva si sunt blana. Si nu doar voci. De toate. Intr-adevar mai putine fata de opozanti. Dar nu stiu cat conteaza sa fie egala cantitatea. Ideea e ca exista si ca impresioneaza prin seriozitate si prestanta, si, mai ales, inspira. Mie imi plac foarte mult fetele tomboy (in muzica si nu doar), care iau atitudine si nu se dau deoparte de la a-si conduce trupa pe scena, la ”dans” . (Gray Matters, Next Ex, Front, Clitgore, Jinxy Von D’ers, Visions of Madness, si chiar mai sunt multe, etc, etc, etc) La razboi!

Cu ce piesa/album a inceput muzica pentru fiecare dintre voi?

Ionut: Nirvana – Come as you are 😊
Mihai: Cu caseta lu’ tata pe care era un mix de artisti / trupe, de la Glen Medeiros pana la Black Sabbath sau de la Cat Stevens, la Simon and Garfunkel (The Sound Of Silence). Pe urma Eminem, Offspring si Metallica blew my mind. Pe urma a urmat un tobogan sau rollercoaster de muzici / formatii, in care inca ma mai dau. Si acum in timp ce scriuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! ).

Exista genuri muzicale trecute/ofilite, unele genuri reinventate si altele noi. Cum va raportati fiecare dintre voi la acestea? Dati-mi exemple din fiecare categorie.

Ionut: Ofilite: glam rock.
Mihai: Pentru o masa de oameni separati de trendurile spcifice zilelor noastre, consider ca nimic nu e total ofilit, atat cat timp inseamna ceva pentru oamenii aia. Nu simt ce fac la nivel de industrie, o simt in piept. Asa, multi pot veni sa zica ca, de exemplu, Papa Roach e vechi, e nu-metal ( care revine, btw ) ca lui / ei nu i-a mai placut decat ce au scos atunci si acum practic nu mai exista siiiii… in acelasi timp e vechi pentru altii, pur si simplu. Te taxeaza lumea daca descoperi ceva prea tarziu pe facebook ). E o capcana, va rog din suflet sa nu participati la ea. Ascultati ce vreti si cum vreti, cum va face voua bine. Acum, daca ma intrebi ce NU AS canta, nu as canta multe. Imi place ceea ce facem fara sa existe limitarile impuse de ”ce da bine”.

Imi plac ramificatiile noi ale genurilor ( pe care nu le suport oricum, notiunea de genuri in sine – este muzica ), dar sunt si un suflet batran si imi plac, swing, blues ul, soul ul, jazzy stuff, hip hop, electro, big beat, etc, interpuse sau adaptate sau vintage uite intentionat in piese de inspiratie moderna. Multe.

E important locul in care te nasti pentru muzica pe care o fauresti? Explicati-mi, va rog.

Ionut: In zilele noastre, cand internetul este si in fundul curtii acolo unde este si wc-ul, incepe sa nu mai fie asa important locul unde te nasti…….dar totusi te marcheaza pe viata.
Mihai: Totul conteaza. Prin urmare, daca totul conteaza, poti folosi totul sau poti invata din tot. Din bunele si relele tale sau ale altora se pot trage concluzii pentru a repara si evolua. Consider ca conjunctura e mai importanta decat locul in care te nasti, deoarece observarea unui moment bun tine de experienta, simturi calibrate personal si pasiune determinata de cat de aproape stai de pulsul viu al scenei. Pentru mine, pulsul viu este subpamantul, deoarece eu provin din underground si acolo este o libertate care zburda prin inspiratiile si piesele oamenilor. O libertate care nu iti este permisa la un nivel inalt.

Pentru genul muzical pe care il reprezentati (post-hardcore/metal) care sunt canalele de comunicare cu publicul?

Ionut: Cel mai bun canal de comunicare este direct la concert, pentru altele, exista facebook.
Mihai: Facebook e baza, youtube este un organism fragil care trebuie crescut cu atentie si live-urile / concertele sunt cele mai importante momente. Bineinteles, fara repetitii, totul ar fi o gluma. Repetitiile pompeaza sangele formatiilor, stamina si reflexul automat in care intri (in cazul meu, ca sa blochez emotiile permanente). It’s a trip. Si cred ca suntem mai nou „a rock / metal band”. Am incercat sa fim post hardcore ( si probabil ca mai scrie asta pe undeva pe net ) ) dar nu cred ca ne-a iesit aia. Avem influente diverse, e mai safe (si sanatos mental) sa ne numim rock metal band.

Hai sa vorbim despre politica. Credeti ca un artist (coregraf, pictor, muzician, sculptor, etc) ar gestiona mai bine destinele unui oras, unei tari sau ar conduce lumea mai bine decat o fac politicienii de meserie? Daca da, de ce?

Ionut: Nu vad o legatura neaparat, pot fi si politicieni de meserie buni, dar, momentan, nu la noi in tara.
Mihai: Eu le urasc, personal, incerc sa tin pasul ca sa nu ma simt furat de tot ). Cred ca sunt artisti in politica si au fost mereu, oameni cu alte pasiuni, dar daca au ajuns acolo, e clar care este pasiunea mai mare. Noi, cel putin noi, rechinii, vorbim de catharsis aici, nu doar de un hobby. Suntem numai limitati de posibilitati si incercam sa le crestem natural, nu fortat si de aceea dureaza. Nu ma deranjeaza ca dureaza, de fapt, pe niciunul dintre noi nu ne deranjeaza, asta arata devotament fata de cauza comuna, chiar daca este principial diferita pentru fiecare, cu totii vrem sa crestem proiectul. Plus ca la noi in tara nu e problema de artist in functie de conducere, deoarece majoritatea se transforma in hoti ordinari, prin recomandare, sau cedeaza haosului profitoriei generale. Poate ca in asta consta artizanatul politicienilor de la noi, ca recruteaza as we speak si conving cu umbre o groaza de oameni.

Completati, va rog, propozitia: negru – culoarea sau non-culoarea – este …
Ionut: ROZ?
Mihai: Negru este roz in sufletul lui albastru.

Vindeti-mi in cuvinte noul album: All Of This Amounts To Exactly Nothing / Until You Throw It All Away
Ionut: Pai deja numele albumului spune tot….. 😊
Mihai: Daca as tine o pledoarie de convingere, as face-o pentru orice efort din subteran deoarece este greu si anevoios sa implinesti asa o misiune cu succes ). Dar, pe scurt, este un album care iti va transmite sa il asculti din nou si din nou, pana inveti sa il auzi in felul tau. Ca mesaj, concept si efect de cascada intre ce spun piesele. Se revarsa infinit una in alta, ca si vietile noastre.

photo by Miluta Flueras