Arctic Monkeys – AM, la prima ascultare
by Alex Anghel
AM este al cincilea album de studio al celor patru „Arctic Monkeys”, care urmeaza sa se lanseze pe 9 septembrie, produs de James Ford, obisnuitul colaborator al trupei, in studiouri din Joshua Tree si din Los Angeles. Stiam deja pe de rost piesele lansate pana acum care urmau sa fie incluse pe acest material, adica R U Mine, aparuta anul trecut, cea care a si anuntat noul album si o posibila schimbare de stil odata cu el, Do I Wanna Know, care mi s-a lipit de creieri si a ramas acolo toata vara si care a reusit sa ajunga la un numar record de urechi, dar si proaspat-lansata Why’d You Only Call Me When You’re High, venita parca prea devreme, cand nici nu apucaseram bine sa ne saturam si bucuram de Do I Wanna Know.
Do I Wanna Know este piesa cu care incepe albumul, urmata indeaproape de R U Mine, care pare chiar si mai electrizanta acum, pe album, in ordinea asta a pieselor. La piesa numarul trei dam de prima bucata complet necunoscuta, One For The Road, ceva mai linistita, care iese in evidenta prin partea vocala, care suna complet nou, incarcata de falsetto-ul vocii principale, mai aproape de B-sideul Stop The World I Wanna Get Off With You.
Urmeaza Arrabella, unul dintre cele mai reusite momente de pe album, hipnotic de buna!
I Want It All continua seria momentelor hipnotice, iar Alex Turner continua sa se joace cu vocea sa, pe langa o chitara fenomenala si versuri ca “Ain’t it just like you to kiss me and then hit the road? / Leave me listening to the Stones / ‘2000 Light Years From Home”.
No. 1 Party Anthem este un fel de balada, prima de pe album, ce aduce aminte de Cornerstone si de 505.
Tot balada este si piesa cu numarul sapte, Mad Sounds, care le scapase deja prin concerte si pe care fanii o asteptau cu nerabdare in varianta de studio. Fireside, poetica, readuce albumul intr-un ritm alert, si, din nou, neobisnuit pentru Arctic Monkeys. Peste Why’d You Only Call Me When You’re High n-am putut sa sar nici macar in contextul asta, in care o auzisem de sute de ori si eram nerabdator sa ascult restul albumului, iar rabdarea mi-a fost rasplatita de Snap Out Of It, o piesa superba, energica, adresata cel mai probabil unei foste iubite. „Darling how could you be so blind?”. In penultima piesa de pe AM, Knee Socks, apare si Josh Homme, vocalul de la Queens Of The Stone Age, de parca piesa nu era deja perfecta. (Homme mai da cu vocea si pe „One For The Road”, a treia piesa de pe album, intorcandu-i astfel favoarea lui Alex Turner, care a scris si cantat pe …Like Clockwork, albumul QOTSA lansat la inceputul anului).
Nebunia se incheie cu mult asteptata adaptare dupa versurile lui John Cooper Clarke, din 1984, I Wanna be Yours, pe care Turner le-a auzit la scoala si care, afirma el, l-au influentat in felul de a scrie versuri. I Wanna Be Yours este la fel de populara la nuntile moderne ca Always Look On The Bright Side Of Life la inmormantari, spune autorul, John Cooper, care s-a declarat incantat de transpunerea in muzica pe care Arctic Monkeys au facut-o versurilor lui, chiar si de adaugarea versurilor „Secrets I have held in my heart / are harder to hide than I thought” de catre Turner, pe care-l considera un versificator foarte bun, ajutat de o voce sexy.
Americanizarea Arctic Monkeys, inceputa pe precedentul material, Suck It And See, din 2011,continua fara indoiala si cu AM, dar abia acum imi suna mai mult a maturizare decat a simpla schimbare de continent. Cateva momente dupa ce am terminat de ascultat discul am stat sa ma gandesc ce urmeaza pentru Arctic Monkeys, ingrijorat putin de cum vor putea sa mearga mai sus de atat, dar gandurile astea au disparut rapid, am dat play inca o data si am cumparat bilete la concert. Nu vin in Romania deocamdata, dar sunt in turneu prin Europa toamna asta. Un album de ascultat si de avut in colectie!
„Mad sounds in your ears / Make you feel alright / They bring you back to life” – Arctic Monkyes, Mad Sounds