Andrei Bratu: Predarea improvizației în școli ar fi un beneficiu incredibil pentru tineri
În cadrul Festivalului Național de Improvizație, publicul din București poate urmări la Recul, vineri, 16 septembrie, spectacolul studenților la actorie, coordonat de regizorul Andrei Bratu, în care improvizatorii Miruna Ușurelu, Aurelian Culea, Răzvan Bratu, Alexandra Pribeagu, Dima Țui și Bohor Nicholas se exprimă prin coregrafie, muzică și poezie – ingredientele unui spectacol plin de entuziasm, pentru a pune în valoarea identitatea noii generații de actori.
Ce are special improvizația, ce importanță are în dezvoltarea personală și de ce are nevoie să devină un fenomen important în România, ne spune Andrei Bratu.
De-a lungul timpului, ai fost magician, animator la petreceri pentru copii, actor, manager de teatru pentru copii, coordonator de voluntari, trainer de improvizație, facilitator și organizator de programe de teambuilding, organizator de evenimente cultural-artistice și improvizator. Care sunt skill-urile care te-au ajutat cel mai mult în carieră? Și care sunt cele mai dragi experiențe de până acum?
Creativitatea, spontaneitatea și adaptabilitatea sunt skill-urile care m-au ajutat enorm în toate rolurile pe care le-ai menționat. Atât în posturile artistice, cât și în preocupările mele din zona de management și organizare, de-a lungul experienței mele profesionale am beneficiat din plin de aceste trăsături, pe care le-am dezvoltat și le-am transformat în atuuri.
Referitor la experiențele dragi de până acum, recunosc că am foarte multe momente pe care le păstrez cu multă grijă, iar ele sunt dintre cele mai variate – de la activități frumoase cu voluntari, evenimente emoționante în zona de corporate, scene cu copii, până la spectacolele cursanților de la Improteca. Ce au în comun aceste experiențe? Ele sunt trăite și clădite alături de oameni deschiși, frumoși, curioși și determinați în dorința lor autentică de a-și depăși propriile limite. Alături de oameni ca ei, construiesc permanent experiențe excepționale și mă simt împlinit, indiferent de natura activităților și contextul în care acestea se întâmplă.
Ce te-a atras cel mai mult la lumea improvizației? Ce îți place acum cel mai mult la impro – atât ca actor, dar și ca trainer?
Ce m-a atras încă de la bun început la lumea improvizației a fost experiența pozitivă pe care o regăseam mereu alături de prieteni actori și improvizatori, într-o comunitate deschisă și variată. Dar m-am apropiat de improvizație datorită beneficiilor extraordinare pe care ea le oferă unui actor.
Actoria și improvizația sunt forme teatrale înrudite, având la bază foarte multe elemente comune. Însă, improvizația poate pune un actor în mare încurcătură, deoarece pârghiile din actorie, care constituie într-un fel siguranța actorului, dispar complet în improvizație. Ești expus la un cu totul alt fel de vulnerabilitate pe scenă – nu ai scenariu, nu ai personajele, nu ai nimic pregătit. Totul se construiește pe loc, în fața unui public atent și curios. Bineînțeles că un actor poate aduce în improvizație un arsenal de tehnici, care pot aduce personajele și scenele construite la un alt nivel. Dar nu e ușor să îi spui unui actor să uite de text, să uite de indicații, să intre pe scenă doar cu mintea deschisă și să se lase purtat de moment. Însă, ce căștigă un actor prin improvizație e de neînlocuit! Acesta este și motivul pentru care sunt extrem de entuziasmat de spectacolul pe care îl regizez în cadrul festivalului, iar aici revin la întrebarea ta și povestesc puțin și despre rolul meu ca trainer.
Fac asta de peste zece ani, lucrez cu adulți, cu copii, cu profesioniști, cu terapeuți, cu oameni din zone defavorizate, cu refugiați, cu avocați, cu medici. Am învățat mult din rolul meu de trainer, iar orice nou grup îmi aduce multă inspirație, energie, împlinire și bucurie. Prin acest spectacol am șansa să lucrez cu tineri actori și studenți la actorie. Mă schimbă complet fiecare întâlnire cu ei. Construim împreună spectacolul, ei mă ajută și mă inspiră incredibil de mult. Sper ca improvizația să le arate drumuri noi, așa cum a fost și în cazul meu, pentru că este un atu. Vreau să știe că un actor care improvizează e de neoprit.
Ai avut ocazia să joci și să predai în cadrul mai multor festivaluri internaționale de profil. Povestește-ne câteva dintre cele mai interesante și plăcute experiențe, care te-au inspirat ulterior în activitatea din țară, precum și despre specificul cursurilor pe care le predai în București.
Cu siguranță nu voi uita primul festival la care am fost, ImproAmsterdam, la vremea aceea, încă cel mai mare festival de profil din Europa. A fost un șoc plăcut, care m-a făcut să vreau să revin mereu.
Apoi, am legat o prietenie la festivalul Improovelicious din Belgia. Predam un atelier de actorie pentru a juca animale în scene de improv, iar un alt improvizator, Romain Abasque, preda și el același lucru, în cadrul aceluiași festival. Eram singurii din Europa care abordau această temă. Am fost la atelierul lui, iar el a venit la atelierul meu. Am descoperit că avem abordări diferite, dar complementare. Modalitatea prin care curiozitatea autentică și deschiderea unor improvizatori a reușit să ne apropie este unică. Asta face improvizația, ea rămâne a oamenilor deschiși și creativi. Menirea ei este să apropie. Ne-am promis că într-o zi o să facem un spectacol împreună.
Am avut ocazia să lucrez în Italia cu clovni, să joc improv într-o catedrală din Padova, să joc one man show-ul ‘’Singur, singurel’’ pentru romanii din Elveția, ca apoi să particip la un spectacol de teatru sport Maestro, pe care l-am câștigat, jucând într-un spectacol susținut integral în limba germană, eu neștiind limba. A fost minunat!
Sunt multe experiențe frumoase și mai ales multe prietenii formate, și asta mi-a oferit și mai mult entuziasm în a da mai departe tot ce știu, în speranța că va fi în beneficiul altora.
Predau improvizație ca formă de dezvoltare personală, pentru începători și avansați, dar și cursuri de actorie și long form pentru improvizatori avansați, la teatrul și școala de improvizație Improteca. De asemenea, predau improvizație și teatru clasic copiilor și adulților din București și nu numai. Cursurile și workshopurile pe care le susțin sunt mereu diferite. Îmi place să descopăr formate noi, mă inspir din grupul cu care lucrez, dar esențial pentru mine este să văd cum fiecare cursant își depășește propriile granițe.
În ce măsură te-a inspirat teatrul de improvizație și mai ales cursurile de teatru și de improvizație să te implici voluntar în proiecte cu impact social? Cât de dificilă a fost/ este implementarea acestora și ce ne poți spune despre lucrurile pe care le-ai învățat pe parcursul acestor experiențe?
Nu știu exact de unde a început dorința mea de implicare în proiecte sociale, dar ea este una dintre constantele din viața mea. Poate prima experiență de acest gen a fost în liceu, când am mers să recit poezii într-un orfelinat, îndemnat de regizoarea Teodora Câmpineanu. Am simțit cât de mult bine îmi face mie să aduc un zâmbet pe o față tristă, așa că am început să caut oportunități să retrăiesc sentimentul acela de bucurie. Ulterior, am pornit pe un drum de implicare conștientă și organizată în proiecte cu impact social. Implementarea activităților cu scop social este dificilă, însă, având o motivație puternică, ne construim soluții unde ele nu sunt. Desigur, munca este multă, riscurile sunt mari, nevoia de fonduri este enormă, dar oricine reușește să își găsească o motivație atât de puternică încât să nu obosească sau să nu se sperie, se poate considera norocos.
Improvizația este ideală pentru a uni oamenii, pentru a îi ajuta să își depășească propriile granițe, să își construiască un univers liber, frumos, creativ și să își dea voie să fie ei. Nu obosesc să repet că predarea improvizației în școli ar fi un beneficiu incredibil pentru cei tineri.
Din ce în ce mai mulți terapeuți recomandă improvizația teatrală pentru depășirea multor blocaje. E un semn bun! Poate că improvizația este încă un fenomen de nișă, dar din ce în ce mai mulți oameni încep să îi cunoască beneficiile diverse. Noi ne folosim de improvizație pentru a integra. Poate părea banal, dar este esențial pentru orice proiect social, orice curs sau spectacol. În improvizație nu ești deplasat, nu ești mai puțin, nu iți lipsește nimic. Ești tu și asta este suficient.
Cât de dificilă e misiunea de a gestiona un teatru de improvizație în România – care sunt cele mai mari provocări (mai ales într-o îndelungată perioadă de pandemie), dar și cele mai importante mulțumiri?
Misiunea de a ține un teatru funcțional într-o perioadă lungă de pandemie este una foarte grea, iar sacrificiile sunt uriașe. Am regândit rapid toate activitățile, ne-am pregătit pentru online, apoi am mers mai departe.
De asemenea, Improteca a supraviețuit pandemiei datorită comunității strânse în jurul teatrului. Până la urmă, Improteca sunt spectatorii, cursanții, trainerii și prietenii, iar ei au jucat un rol important când a fost cel mai greu. Se întâmplă un fenomen interesant – un teatru și o școală, menite să fie un beneficiu pentru comunitate, au primit înapoi de la comunitate. Este un schimb sincer și permanent între oameni.
În spectacolul propus pentru festival se îmbină mai multe forme de artă. Povestește-ne mai multe despre construcția acestuia și experiența de lucru cu actorii selectați la casting, precum și despre impresiile tale despre interacțiunile cu noua generație de actori și tipul de sprijin de care crezi că au nevoie.
În primul rând, este un proiect de care mă bucur din plin! Cred foarte mult în beneficiile improvizației pentru actori și sunt foarte entuziasmat că am ocazia să particip la festivalul de improvizație cu un astfel de proiect. Cred că improvizația te face un actor mai bun, iți dezvoltă calități esențiale pentru actorie, iți oferă un arsenal întreg de tehnici și skill-uri, de care te vei folosi cu siguranță în scene!
Spectacolul pe care îl propun este unul sincretic, în care integrăm elemente de coregrafie, teatru gest, cu poezie improvizată, muzică și scene pure de improvizație. El are un format organic, care se schimbă la fiecare repetiție, actorii contribuind considerabil la structura acestuia.
Este fascinant să lucrezi cu noua generație de actori. Miruna Ușurelu, Aurelian Culea, Răzvan Bratu, Alexandra Pribeagu, Dima Țui și Bohor Nicholas – ei mă inspira și mă emoționează. Mă identific ușor cu provocările pe care le întâlnesc și mă bucur să descopăr împreună cu ei cât de impresionant este universul improvizației. Sper să rămână deschiși în continuare, să nu înceteze căutările și să știe cât de buni sunt! Îmi doresc pentru ei să aibă libertatea de care au nevoie pentru a fi profesioniști desăvârșiți.
Care ar fi cele mai importante cursuri și experiențe care ți-au lipsit în timpul studiului – din perspectiva programei – și ce crezi că lipsește în continuare pentru ca teatrul de improvizație să se dezvolte și mai mult?
Aș fi avut nevoie de mult mai multă improvizație, cu toate direcțiile în care aceasta se poate învăța – improvizație de formă scurtă și lungă, sketch comedy, improvizație muzicală și multe altele.
Deși comunitatea investește mult în awareness, improvizația în Romania este încă un fenomen de nișă. Dar sunt convins că lucrurile se vor schimba în bine. Poate că un prim pas ar fi ca toate teatrele se includă spectacole de improvizație în stagiunile lor. Un alt pas important ar fi introducerea improvizației în școli. Avem deja public și cursanți deschiși. Dacă am primi mai mult sprijin din partea instituțiilor, am vedea o schimbare rapidă.
Un mesaj pentru improvizatori, indiferent de generație, dar și pentru public – înaintea debutului ediției cu numărul 10 a Festivalului Național de Improvizație.
Să fim sănătoși, să ne bucurăm de fiecare moment din festival, dar și de tot ce are comunitatea de improvizație din România de oferit, pentru că ea este foarte diversă și valoroasă.
Despre Andrei Bratu
Andrei Bratu este absolvent UNATC București, actor și trainer autorizat de improvizație, predă cursuri de teatru și improvizație de peste 12 ani, atât copiilor, cât și adulților.
De-a lungul timpului, a fost magician, animator la petreceri pentru copii, actor, manager de teatru pentru copii, coordonator de voluntari, trainer de improvizație, facilitator si organizator de programe de teambuilding, organizator de evenimente cultural-artistice si ceea ce-i place cel mai mult, improvizator. A jucat în spectacole de magie pentru copii, spectacole de coregrafie și teatru dans, teatru clasic și musicaluri. De asemenea, Andrei a făcut parte din prima trupă de improvizație de forma lungă din România, înființată în 2010. Dintre spectacolele concepute de el, menționăm: spectacolul muzical improvizat ”Doi la Sol’’, solo improv show “Singur-singurel’’, prima monoscenă improvizată din România, “Bârfe! Secrete împărtășite’’, spectacolul de improvizație cu animație și păpuși ’’Animus’’, comedia romantică improvizată “Romcom’’, spectacolul de improvizație și pictură live “Pain7ed Scenes’’, jucate pe scenele din România, dar și în cadrul festivalurilor internaționale din Europa. De asemenea, Andrei predă cursuri de dezvoltare personală prin improvizație pentru adulți, adolescenți și copii la Improteca, teatrul de improvizație pe care l-a deschis în 2018, în București.
A jucat spectacole de improvizație și teatru clasic în Norvegia, Olanda, Suedia, Elveția, Bulgaria, Belgia, Italia, Ungaria și a avut ocazia să predea în Olanda, Italia, Belgia, Ungaria, Austria, în cadrul festivalurilor de profil.
Comunitatea și impactul dezvoltării personale sunt interese constante în cariera lui, motiv pentru care Andrei este implicat în diferite proiecte cu impact social, dintre care menționăm lucrul voluntar cu copii din zone defavorizate (cursuri de teatru online), lucrul cu copii care trăiesc în zone unde sunt probleme de integrare socială (tabere de vară la granița dintre Ungaria și Austria), lucrul cu copii din familii de refugiați, dar și cu copii cu tulburare de spectru autist (tabăra ASK Kids din Zürich).
Mai multe detalii despre Andrei Bratu și despre teatrul Improteca, aici:
facebook.com/Improteca/ ; facebook.com/bratu.andrei.92