Alexa Băcanu: „Teatrul e un mod de a fi împreună”

Posted on November 13, 2023 by COOPerativa Artistica

Alexa Băcanu este autoare dramatică și a debutat în 2009 la Teatru 74 din Târgu Mureș. Din 2014 este parte din echipa Reactor de Creație și Experiment Cluj-Napoca. În Festivalul de arte performative CALEIDO, piesa scrisă de ea “Dă-te din soare” se joacă pe 27 noiembrie, de la ora 18:00, la Iulius Town. Interviul realizat de Andrei Crăciun dezvăluie mai multe despre spectacol, tema festivalului și multe altele de la Alexa Băcanu.

Alexa Băcanu, care e povestea spectacolului “Dă-te din soare”? Cum a ajuns el să se nască (și să crească)?

Povestea e cuprinsă parțial în spectacol, într-un mod comprimat și exagerat. În 2019 am gândit o nouă producție, o colaborare cu regizorul Alexandru Dabija, care trebuia să aibă loc în 2020. Pandemia a lovit chiar înainte să începem lucrul, așa că am încercat să ne adaptăm, să lucrăm online, dar ne tot poticneam – era un mod de lucru nou și incomod, toată lumea era afectată de ce se întâmpla în jur, în aer pluteau întrebări despre ce e teatrul și cât de posibil mai e el în lipsa întâlnirii directe. În final domnul Dabija a părăsit proiectul, iar noi am prezentat o etapă intermediară de lucru pe Zoom. Aici trebuia să se încheie totul, dar pentru că e greu să accepți un eșec, mai ales după atâtea luni de muncă și încercări, am refuzat să ne oprim aici și ne-am hotărât să mergem mai departe cu Leta Popescu la regie. Alegerea Letei nu a fost întâmplătoare, ea avea o legătură specială și cu Reactorul și cu domnul Dabija, iar spectacolul pe care voiam să-l facem era despre noi, despre eșecul colaborării noastre, dar și despre mentori, teatru, diferențe între generații.

Cum vă raportați astăzi la anii de pandemie?

Ca la ceva ce nu-mi vine să cred că s-a întâmplat și nici nu știu dacă e ok să zic că a adus și schimbări în bine. Fără să minimalizez toată suferința și nesiguranța din acea perioadă, cred că ne-a dat și un răgaz să ne reevaluăm munca, viața și legăturile cu ceilalți, ne-a forțat să experimentăm, să ne adaptăm, a creat schimbări profunde ale căror efecte le simțim încă. 

Ce ați aflat în timpul muncii la “Dă-te din soare”. Ce poate și ce nu poate teatrul? Care este, la urma urmei, sensul artei?

Teatrul nu poate să schimbe cursul firesc al vieții, poate doar să reflecteze la asta și să ne facă puțin de tot mai conștienți. Poate să ne aducă împreună, dar nu neapărat să ne facă să vorbim aceeași limbă. Ce știu sigur e că teatrul (și arta în general) poate să ne elibereze de surplus, să ne ajute să gândim. Spectacolul nostru a fost creat dintr-o nevoie foarte mare de a medita la ce s-a întâmplat în anul precedent, de a da afară din toată tensiunea acumulată, o nevoie mult mai pregnantă decât la oricare alt spectacol la care am lucrat. De acolo a apărut și întrebarea, la un moment dat, în echipă, dacă nu cumva e prea egoist ce facem, dacă publicul se va putea racorda la ceva cu mize atât de personale, de „bulă”. Dar publicul s-a conectat la poveste, că știa sau nu cine e regizorul Alexandru Dabija sau dramaturga Alexa Băcanu, firul tematic care curge pe sub toată nebunia cred că e universal. Și ăsta e probabil unul dintre sensurile artei, să ne ajute să ne vedem pe noi în celălalt și firele invizibile care ne leagă unii de alții.

Festivalul CALEIDO se desfășoară în acest an la Timișoara (capitală culturală în 2023, dar și orașul de unde a pornit Revoluția din 1989). Cum vă raportați dumneavoastră la Revoluție și la libertate? Unde credeți că ne aflăm astăzi față de unde visau oamenii în 1989 că vom ajunge?

Aveam 4 ani la revoluție, deci nu îmi amintesc multe dinainte de 1989. Îmi amintesc în schimb lipsurile și sărăcia anilor de tranziție, efervescența ruperii tuturor barajelor, naivitatea cu care se înghițea orice reclamă sau promisiune politică, disperarea oamenilor care s-au trezit brusc că jobul lor de 8 ore pe zi nu mai e suficient să le acopere cheltuielile, plecările la muncă în vest. Nu știu la ce se visa în ’89, probabil nu la asta. Eu una nu mă simt liberă, atât pot să zic, tot timpul și energia mi le dau în schimbul luxului de a-mi plăti chiria și de a exista de la o lună la alta. Sigur, am libertatea de a dormi pe stradă dacă nu-mi convine. Libertate adevărată au probabil cei de la vârful piramidei sociale, cum aveau și înainte de revoluție, cei puțini al căror timp le aparține. Senzația mea e că suntem pur și simplu în altă cușcă, mai colorată și cu un design mai inteligent, care te face să te crezi liber în timp ce stoarce toată viața din tine, din natură, din artă și din orice poate fi transformat în capital.

Festivalul CALEIDO se desfășoară în acest an sub cupola cuvântului TOGETHERNESS. Ce înseamnă acest cuvânt pentru dumneavoastră, pentru teatru și ce ar trebui să cuprindă el în societate? Cuprinde? Și dacă nu, ce e de făcut?

Că ne place sau nu, avem nevoie unii de alții, ne construim ca indivizi în raport cu ceilalți și ne dizolvăm în prea mare singurătate. Teatrul e un mod de a fi împreună, nu numai fizic (deși și asta e foarte important), ci și emoțional și intelectual, ne dă șansa unei experiențe comune care, ideal, crește gradul de coeziune socială, lansează dialoguri, ne calmează demonii. Nu știu și nu pot să dau răspunsuri despre ce ar trebui făcut în societate. Ce știu e că trăiesc într-o lume care valorizează individul în detrimentul comunității și că asta duce la însingurare, epuizare, tot felul de probleme emoționale și indiferență față de soarta unora dintre noi. Cred că lucrurile sunt în continuă schimbare totuși și, cum nu ne putem suprima la infinit natura care ne cere togetherness, există speranță. Teatrul poate fi un instrument în această schimbare, dar nu are cum să fie singurul. 

***

Dă-te din soare

 Detalii pe caleido.ro.

Festivalul de arte performative Caleido, ediția a V-a, are lco la Timișoara în perioada 27 noiembrie – 1 decembrie.

Program – aici.