Suie Paparude: In adolescenta, Michi era “un rocker special cu freza funky, iar Dobrica, cu new-wave-ul”
chesti@naru’ lui Bogdan (Șerban)
Pentru cei care au indraznit sa se nasca mai tarziu, cum arata muzica romaneasca in 1992 – anul nasterii Suie Paparude – iar voi ce “Dumnezei” acustici aveati atunci?
Dobrica: Arata destul de sfioasa … ca o domnisoara – fata mare – in noaptea nuntii … era moda cu acele cantecele numai in limba engleza, cu nume de formatii sofisticate tot in limba engleza, mult rock melancolic si bolboroseli de muzica dance. Muzica buna se trafica aproape ilegal, la fel ca inainte de 89, si te simteai aproape mandru cand iti pica prin mana un vinil sau o caseta originala cu New Order sau Tour de Trance.
Inca nu existau DJ-i, nu erau foarte multe radiouri private, nici cluburi, insa era un foarte mare entuziasm in a porni la drum cu proiecte artistice de orice fel.
Imi aduc aminte cu placere de balurile de la Arhitectura, care erau adevarate “ orgii” artistice, cu cele mai undergound trupe pe meniu, cu muzici subterane, lume costumata uschit, decoruri apocaliptice la care se lucra cu saptamani intregi inainte … Ce mai … Am fost si noi chemati sa performam, Michi si cu mine, Suie Paparude. A fost minunat!
Dumnezeii nostri acustici au fost mai rockeri – fie agresivi, fie melodiosi – pana cand am descoperit zona industriala a muzicii care ne-a schimbat cu aproape 180 de grade atentia catre muzica electronica si toate subgenurile ei de la acea vreme.
Michi: Slayer, Metallica (albumul Master of Puppets), Venom., apoi Joy Division/New Order/Sisters of Mercy/Fields of the Nephilim/The Mission. O muzica total diferita atunci, abia aparuta (mai putin Joy Division) privita cu suspiciune. Acustic era instrumentul pe care-l aveam in casa, pianul, la care cantam fiind elev la Scoala de Muzica si Arte Plastice Iosif Sava din Bucuresti.
Care a fost prima scula pe care ati creat muzica?
Michi: Pianul.
Dobrica: Inginerul-sef in achizitia instrumentelor pentru Suie este Michi. La sugestia lui, mi-am achizitionat un efect de voce, al carui nume l-am uitat, si un sintetizator Korg X3, pe care l-am schimbat apoi cu un Roland MC 303.
E ceva ce considerati ca ati ratat in astia 20 de ani?
Dobrica: Nu imi plac regretele. Noi, Suie, ne-am concentrat mai mult pe aspectul muzical, lasand la o parte marketingul si promovarea. Cred ca evenimentele de-atunci si pana astazi si-au urmat cursul firesc in ceea ce ne priveste.
Michi: Nimic. N-as schimba nimic. Am facut ceea ce mi-a placut mai mult si voi continua s-o fac.
Aveti ceva de reprosat industriei muzicale locale?
Michi: Absolut nimic, e una normala, cu un public normal, care are gusturi diverse.
Dobrica: Nu ! E ca si cum ai incepe sa iti reprosezi ca te-ai nascut in Romania. Industria muzicala romaneasca este oglinda perfecta a societatii romanesti, la fel de bezmetica.
Michi si Dobrica, prin anii 90. FOTO – Arhiva personala
E corecta afirmatia: Michi si Dobrica erau rockeri in adolescenta – Michi avea plete, iar Dobrica, blugi stramti? Detaliati, va rog.
Michi: Nu aveam cum sa am plete, pentru ca am parul cret :), so, il aveam mare, intr-adevar, dar afro. Eram un rocker special cu freza funky. Dobrica era cu new-wave-ul pe vremea aia, Abc, Saxofoane, etc
Dobrica: In ceea ce ma priveste, nu purtam blugi stramti pentru ca eram foarte slabanog. Am avut ceva plete, la care am renuntat dupa o perioada. Imi aduc aminte, insa, de o costumatie pe care am avut-o la primul bal al Arhitecturii, de care pomeneam mai sus. Pantaloni bufanti, bagati in cizme de piele, pana aproape de genunchi ( stilul militaresc prusac ), iar deasupra o camasa printata cu capete de morti.
In momentul de fata, care credeti ca este cel mai subevaluat gen/derivat muzical? Dar cel mai supraapreciat?
Dobrica: N-as prea crede ca mai exista genuri muzicale subevaluate. Dupa ce criterii ? Cea mai democratica apreciere e internetul. Aici e loc pentru toate genurile muzicale. As putea da un exemplu cat se poate de sincer: o parte mai vizibila a dubstepului, care a inceput foarte timid acum cativa ani, iar acum e prezenta chiar si pe radiourile comerciale sau in trailerele filmelor de top 10 din America.
Michi: Nu conteaza. Astea-s discutii de critici, eu ascult muzica diversa, pentru ca feeling-ul ma intereseaza, la fel cand fac muzica pentru Suie. Nu stiu sa raspund la aceasta intrebare, fiecare asculta muzica conform cu educatia, mediul, in care a trait, iar de-aici se naste diversitatea si apar genurile muzicale noi.
Exercitiu de imaginatie: cum va suna genul muzical cel mai popular peste 50 de ani? Vor muri instrumentele? Se va muta totul pe device-uri din ce in ce mai mici si mai portabile?
Michi: Instrumentele acustice nu vor muri niciodata, device-urile portabile vor castiga teren, dar oamenii talentati vor sti sa le foloseasca pe toate si sa creeze genuri la care nici nu ne gandim acum. E o lume atat de frumoasa, abia asteapta sa fie descoperita.
Dobrica: Ca sa parafrazez un slogan dintr-un serial din anii 90 The future is now ! Dar vorba lui DJ Vasile, cine stie? Poate peste cativa ani ne vom confrunta cu o criza energetica, nu vom mai avea curent electric la indemana, ce-o sa ne facem noi artistii de muzica electronica ? Inapoi, la fluierele din lemn ? Asa ca nu e rau sa cunosti si un instrument unplugged.
Revenind la vremurile noastre, cand e gata noul album Suie Paparude? Schitati-l in cateva cuvinte.
Michi: Noul album Suie Paparude va fi gata, atunci cand va fi gata. Va fi un album care, va fi un punct de cotitura in istoria trupei noastre, asa cum a fost si “Atac la Persoane”.
__________________________________________________________
Bogdan Serban este realizator Radio Guerrilla
__________________________________________________________