3 iunie – 30 august | MARe | Marginali, izolați și excluși din arta românească
Marginali, izolați și excluși din arta românească
(Marginals, Isolated and Excluded in Romanian Art)
Expoziție și lansare de catalog
3 iunie – 30 august 2020
MARe/Muzeul de Artă Recentă, bdul Primăverii 15, București
*******************************************************************************************************************************************
Expoziția se va deschide miercuri, 3 iunie, de la ora 11:00 la ora 19:00. Pentru a se evita aglomerarea într-un interval scurt de timp, nu va exista un eveniment formal de deschidere, vizitatorii fiind așteptați oricând în timpul orelor de program.
Curatori: Vladimir Bulat, Antonia Iordache, Erwin Kessler
Documentare: Vladimir Bulat, Carola Chișiu, Antonia Iordache
MARe mulțumește pentru colaborare muzeelor și colecțiilor partenere, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu, România, Dr. Sorin Costina, Dr. Alexandru Dan Taban, Fam. Mandeal, Fam. Dreptu, Ana Vasile
***
Artiști prezentați: (în ordine alfabetică): Constantin BADEA, Gheorghe BERINDEI, Flaviu DRAGOMIR, Ioan DREPTU, Ovidiu FENEȘ, Teodor HRIB, Constantin PETRAȘCHIEVICI, Adela PETRESCU, Eugen STĂNCULESCU și Afane TEODOREANU.
***
Marginali, izolați și excluși din arta românească este prima expoziție care va fi deschisă de (și la) MARe după perioada de carantină (dar care nu este și prima din anul acesta). Miercuri, 3 iunie, începând cu ora 11:00 și până la încheierea programului, la ora 19:00, vă așteptăm să vedeți cele 38 de lucrări ale celor 10 artiști prezentați în cadrul expoziției și în catalogul bilingv care o însoțește.
Titlul poate deruta. Să fie oare vorba despre acei artiști pe care i-a marginalizat, izolat și exclus un sistem politic sau altul? Să fie vorba despre cenzură și despre persecuție?
Nu cumva tocmai conceptele de marginal, de exclus și de izolat sunt problematizate prin această expoziție? Este, oare, marginalul totuna cu marginalizatul? În ce măsură izolarea și excluderea pot fi expresii ale unor alegeri, iar nu în mod automat (doar) o măsură coercitivă venită dinspre Centru?
Dar cum rămâne cu marginalitatea ca împlinire, ca destin dincolo de intenția asumată și/sau declarată, ori de marginalitatea ca efect al unei marginalizări impuse dinspre Centru?
Ce înseamnă ”Centru” pentru artiști care nu îl înfruntă, cât de fapt îl ignoră? Ce înseamnă ”margine”, ”izolare” sau ”excludere” pentru cineva care nu recunoaște vreun Centru drept sistem de referință?
Cum se (re)simt astfel de întrebări la nivel de lucrări de artă? Există răspunsuri? Sau, și mai important: există nevoia de răspunsuri acolo unde interogația e un mod de a fi și de a funcționa ca artist?
De pe data de 3 iunie, MARe prezintă o expoziție cu un titlu care poate deruta. Sau care, dimpotrivă, va recupera nu doar artiști și lucrări de artă din marginea interesului nostru, ci și un tip de abordare, de a face artă și, în esență, de a trăi.
DESPRE CONCEPT:
”Marginali, izolați și excluși nu este un cabinet de curiozități, dar nu este nici o expoziție care vrea să impună un contra-canon, o listă de nume pasămite secrete, care ar da un alt sens și o altă direcție istoriei artei românești postbelice. Nu urmărește să impună o istorie alternativă și nici un model abstract de marginalitate, o paradigmă exemplificată prin situații similare din punct de vedere intelectual, cultural, formal, biografic, ideologic sau estetic.
Dimpotrivă, Marginali, izolați și excluși este un arhipelag de cazuri, tocmai pentru că marginalitatea ar putea fi definită ca diversitate ireductibilă, dorită sau nedorită (intenționalitatea are mai puțină relevanță în acest cadraj). Înțeleasă astfel, marginalitatea este echivalentă cu imposibilitatea funciară de aliniere la normă, de inserare în paradigmă, în sistem. Marginalitatea persistă mereu alături de acestea. (…).
Dacă această expoziție aspiră cu adevărat la o modificare de perspectivă, aceea este mai degrabă conceptuală, căci Marginali, izolați și excluși ține să redefinească exact acele noțiuni din titlul său, respectiv însăși ideea de marginalitate în artă.”
(Erwin Kessler, ”Alături”, introducere la catalogul expoziției)
DESPRE CATALOG:
”Catalogul de față a fost alcătuit în spiritul expoziției ca o pluralitate de voci și de impostații metodologice, ce oglindesc demersurile artiștilor selectați. Din punctul de vedere al tehnicilor și al mediilor artistice, aceasta este probabil cea mai diversă expoziție organizată la MARe până la ora actuală, ea reunind pictură, sculptură, obiect, instalație, tapiserie, ceramică, desen, ready made etc., etc.
Cercetarea pentru această expoziție a fost și ea diversă și multifocală, realizată de o echipă care a combinat curatoriatul extern cu cel intern, iar această colaborare a generat uneori chiar veritabile duete hermeneutice pe lucrările aceluiași artist, fapt oglindit și în textele din acest catalog.
Miza fundamentală a catalogului a fost surprinderea fiecărui artist cu voci interpretative adecvate acestuia, astfel încât să fie păstrat și transmis, și la nivelul publicației, aspectul de arhipelag al expoziției. De aceea, textele dedicate fiecărui artist au fost păstrate în variante mai extinse, în care lucrările să poată înota de voie în aprecierile critice.”
(Erwin Kessler, ”Alături”, introducere la catalogul expoziției)
***
Copyright: Vladimir Bulat, Antonia Iordache, Erwin Kessler, Ioana Șerban, Cristian Vechiu
Catalog © Editura Vellant (bilingv, română – engleză).
Copyright fotografii și imagini digitale catalog: Alexandru Paul, A10, Eugen Vasile, Alexandru Olănescu – Muzeul Național Brukenthal, Sibiu
Autori CATALOG: (în ordine alfabetică și textele din catalog):
Vladimir BULAT (texte: Flaviu Dragomir. Anonimatul chipurilor // Adela Petrescu. Maestrul // Eugen Stănculescu. Pasărea din omul Eugen // Afane Teodorescu. Războiul Autocritic)
Antonia IORDACHE (Texte: Teodor Hrib. Automarginalizarea ca defensă // Adela Petrescu. Jurnal Pictat)
Erwin KESSLER (texte: Introducere. Alături // Constantin Badea. Nevoia de repere // Ioan Dreptu. E drept ce-i Dreptu).
Ioana Șerban (texte: Ovidiu Feneș. Soulstorm // Constantin Petrașchievici. Arta Costică)
Cristian VECHIU (text: Gheorghe Berindei. Când marginea era în centru).