Post-Industrial Stories, un proiect independent de fotografie documentară despre orașele industriale
Suntem doi fotografi din Bucuresti, Ioana Cirlig si Marin Raica cu experienta in editorial si fotografii publicate in ziarele si revistele din Romania. Am pornit Post-Industrial Stories, un proiect independent de fotografie documentara care isi propune un studiu aprofundat al unor foste centre industriale ale Romaniei.
In ultimii 20 de ani multe din zonele industriale ale tarii au fost distruse. Oamenii si-au pierdut locurile de munca si comunitati pana de curand infloritoare au primit statutul de zone defavorizate. Noi locuim in aceste orase, rand pe rand, realizam serii de fotografii si interviuri si cream un document cuprinzator, o monografie vizuala a Romaniei post-industriale. Incercam sa aflam ce s-a intamplat si mai ales ce se intampla in aceste localitati, printr-o abordare diferita de cea a canalelor media. Nu cautam extreme, contraste sau evenimente neobisnuite, redam Romania post-industriala asa cum arata ea. Lucrurile asa cum sunt.
Am gandit acest proiect pe termen lung pentru ca stim din experienta cat de important este timpul pentru o documentare serioasa. Proiectul nostru a inceput in octombrie 2012 si va dura 2 ani. In prima etapa am locuit timp de 4 luni in Brad, un orasel fost-minier din judetul Hunedoara. In zona Bradului (Gura Barza, Tebea, Ruda Brad) au functionat pana in 2006 mine de aur si de carbune. Doar in Gura Barza lucrau peste 5000 de oameni.
“Aici noi am fost invatati cu binele si cand un om are bine mult timp si dintr-o data vede ca ii e rau, nu mai are chef sa traga sa iasa la liman. Cand erau deschise minele, mergeau oamenii la munca si dupa se apucau de lucru acasa. Lucrau pamantul dupa ce ieseau de la mina cu lautari care cantau la ogor. Fiecare casa avea vite, oi, porci. Fiecare sat avea cinematograf. Iarna, cand se incheia stagiunea pe litoral era festivalul filmelor, erau spectacole de teatru si concerte. Acum oamenii nu mai au sursa de venit dar nu mai au nici chef. Ca un soi de depresie.” Ing. Groza, fost miner la mina de carbune Tebea.
Care e planul:
Timp de cel putin 16 luni vom vizita 4 zone din centrul si vestul tarii, parcurgand aproximativ 12.000 de kilometri. Am locuit 4 luni in Brad si urmeaza Petrila, Abrud si Anina. Mergem in locuri cu traditie in extragerea si prelucrarea resurselor naturale (Rosia Montana, Zlatna, Brad), zone care cuprind orase sau colonii muncitoresti care au adunat de-a lungul timpului oameni din toata Europa, contribuind la formarea unor adevarate civilizatii (Anina, Brad, Oravita, Ciudanovita, Stei) si in comunitati oarecum nou formate in jurul potentialului lor (Valea JIului, Calanul Nou, Moldova Noua).
De ce atata timp:
Am vizitat in trecut aceste locuri, dar niciodata nu am avut timp sa le exploram asa cum ne-am fi dorit, atat cat este nevoie pentru a spune povestea lor cat mai complex. Acum visam la un stil de lucru de care in ani de fotografiat ne-am dat seama ca avem nevoie. Avem nevoie de timp.
Vom organiza expozitii iar la finalul proiectului vom edita un album.
Aici interveniti voi:
In septembrie-decembrie ne dorim sa ajungem in zona Vaii Jiului (Petrosani, Petrila, Vulcan, Lupeni, Uricani, Aninoasa).
Ca sa ne permitem aceasta aprofundare trebuie sa cumparam timp si resurse. Banii stransi vor fi utilizati pentru materiale fotografice si bezina. Ca sa va faceti o idee (un calcul aproximativ): o zi de fotografiat ne costa cam 600 de lei: 15 filme x 12 cadre/film= 320 lei; developare 15 filme= 150 lei; benzina= 100 lei; alte cheltuieli= 50 lei. Am ales sa fotografiem pe pelicula pentru ca estetic se potriveste cel mai bine cu stilul pe care il dorim pentru acest proiect. In tarile cu traditie in fotografie majoritatea fotografilor documentaristi folosesc in continuare filmul pentru caracteristicile tehnice, pentru atmosfera pe care o pastreaza si pentru stilul de lucru mai personal, mai aplicat la care te “obliga”.
PRoiecte mișto este o rubrică scrisă chiar de ei, cei care fac PRoiecte mișto
Via crestemidei.ro