Albumul Better (Vama) te lasă să-i descoperi cu fiecare (re)ascultare straturile din care a fost clădit

Albumul Better (Vama) te lasă să-i descoperi cu fiecare (re)ascultare straturile din care a fost clădit

Mă număr printre cei care și-au dorit/au nutrit că se va întâmpla/ar fi și plătit să se petreacă reîntoarcerea/reconcilierea celor de la Vama Veche. Motivele sunt evidente și la îndemână: identificare cu stihurile chiriliene când de răsculat, când de cinic sau nihilist profesionist, lipsa aparentă de structură și senzația de improvizație, soundtrack-ul perfect pentru adolescența-mi perpetuă.

 

Odată cu apariția albumului Better, cu regret(e eterne) vă informez că nu mai există Vama Veche, nici măcar în capul meu. Ba, mai mult, în curând n-o să-i mai găsim nici mormântul în cimitirul trupelor locale.

În schimb, ne-am pricopsit cu o trupă veche de rit nou(culmea!) care se (re)naște în limba engleză: Vama. Asta s-a întâmplat și pentru că liderul ambelor trupe, cea decedată și cea nouă, Tudor Chirilă, a înțeles că imitarea vechilor apucături(lirice sau sonore) este păcatul originar ce se pedepsește cu retrogradarea în desuetitudine.

Albumul Better, ce se va lansa pe 12 octombrie, o să fie obiect de studiu pentru unii și/sau ținta umorilor altora, oricum ar fi și-a câștigat locul în istoria pop-culture locală. Lecția pe care Better o dă industriei muzicale alternative de la noi este că niciun artist/muzician nu este demiurg la el în trupă și că antidotul la blazarea artistică este contestarea zeilor confortului personal. Vama a ieșit din cutia convingerilor proprii apelând la un producător din afară, britanicul James Lewis. Ăsta este motivul pentru care noua acustică a celor 5 Vama nu mai pare unidirecțională, ci atinge un spectru de gen muzical mai larg. De la alternative rock, trecând prin indie rock, până la pop-rock sau pasaje de space-rock și de la indie-pop până la electropop, Better te lasă să-i descoperi cu fiecare (re)ascultare straturile din care a fost clădit și orele de căutări/încercări ale sunetului perfect. Intervenția “veneticului” producător a făcut ca falsetto-urile și vocea de cap a lui Tudor să fie mult mai rafinate (Summer Love, Fingers and sin), chitara lui Eugen Caminschi și clapele lui Gelu Ionescu să sune up-to-date (Memories Now, Ghosts At War, A Better Man for You, Karma Game), iar secția ritmică-de care se ocupă Lucian Cioarga și Dan Opris – să fie atinsă de “virusul” epic-rock-ului(Burning Man, In the name of love). Partea neprevăzuta a materialului o reperzinta cele două piese în care apare o voce feminină (Start a fight și Cure K): Larisa. Îmi cer scuze pentru ingnoranța în care am trăit, dar habar n-am cine este artista, însă reușește să contrabalanseze universul predominat de vocea acută a lui Tudor Chirilă cu prezența ei ușor baritonală și nuanţele de trip-hop.

Nu știu câte prezențe în playlist-urile radiourilor o să numere LP-ul, cât de viralizate vor fi videoclipurile noului material sau câte exemplare va vinde albumul, dar Better o să mai spele puțin din “tuci-tuci”-ul predominant la care ne expunem (chiar și involuntar) și poate o să “infecteze” și alți consumatori de muzică/artiști/producători.

Piesa de rămas in cap: Cure K

Piesa de pus in cap: Start a fight

Piesa de meditat pe ea: Fingers and sin

Iar pentru toate astea “Americanii-s de vină. F***-i in gura sa-i f*t”.

 

by Bogdan Șerban